ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4186/2006

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 28 decembrie 2005 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.I., împotriva sentinței penale nr. 5695 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4936/2005, formându-se astfel dosarul nr. 30312/1/2005 (vechi nr. 7861/2005). În motivarea contestației în anulare contestatorul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., respectiv că la soluționarea recursului promovat de Ț.I., împotriva deciziei penale nr. 17 din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș, acesta nu a fost citat, reputând astfel să se prezinte și să-și pregătească apărarea, sau să încunoștințeze instanța de recurs despre imposibilitatea de prezentare.

Examinând contestația în anulare dedusă judecății, în raport de criticile invocate și de prevederile art. 386 C. proc. pen. constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă ca tardiv formulată plângerea împotriva rezoluției procurorului din 6 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș. Împotriva deciziei penale nr. 5695 din 10 octombrie 2005 I.C.C.J. a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul Ț.I. împotriva sentinței penale nr. 17 din 25 iulie 2005, apreciind ca fiind legală și temeinică hotărârea atacată. Curtea constată că pentru termenul din 10 mai 2005, când s-a soluționat recursul care a făcut obiectul dosarului nr. 4936/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul petiționar a fost citat la data de 10 octombrie 2005, la adresa sa din Reghin, acesta luând la cunoștință de termenul acordat, semnând de primirea citației.

Deși legal citat contestatorul Ț.I. nu s-a prezentat la termenul acordat pentru soluționarea recursului, nedovedind nici existența vreunei cauze temeinice de împiedicare de prezentare la acel termen. Astfel, Curtea constată că contestația în anulare, cale extraordinară de atac împotriva hotărârii judecătorești definitive nu se exercită decât în limita celor patru cazuri prevăzute de art. 386 C. proc. pen. În speță contestatorul, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. respectiv: procedura de citare a contestatorului la termenul fixat pentru soluționarea recursului nu a fost îndeplinită conform legii, contestatorul fiind în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de recurs de imposibilitatea de a se prezenta.

Față de dispozițiile imperative ale art. 386 C. proc. pen., în raport și de actele și lucrările dosarului se constată că contestatorul Ț.I. nu se află în nici una din situațiile prevăzute de textul arătat, deoarece el a fost legal citat la termenul pentru soluționarea recursului promovat, fiind respectate prevederile art. 177-182 C. proc. pen. Totodată, Curtea constată că contestatorul nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de care l-ar fi împiedicat să se prezinte la termenul din 10 octombrie 2005 fixat pentru soluționarea recursului. Așa fiind, și cum contestatorul nu se află în situațiile arătate de art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.I.

va fi respinsă ca nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.I. împotriva deciziei penale nr. 5695 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.