ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 noiembrie 2004, reclamantul R.G.D. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând obligarea pârâtei să sesizeze instanța de contencios administrativ, potrivit art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, cu privire la refuzul Ministerului Muncii de a aplica măsurile dispuse în Raportul de control al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând diferența dintre drepturile salariale pe care le-ar fi obținut dacă era numit în funcția de inspector general de stat adjunct la Inspecția Muncii și cele obținute efectiv începând cu data de 21 iunie 2004 și până în prezent.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat prin Raportul de control întocmit la data de 21 iunie 2004, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a constatat nelegalitatea angajării numitei V.C., în funcția de Inspector General de Stat Adjunct pe Relații de Muncă, la Inspecția Muncii și a stabilit obligația Ministerului Muncii de a revoca actul administrativ de numire în funcția publică menționată și numirea în această funcție, a reclamantului, următorul candidat la concursul de ocupare a funcției. A mai arătat că Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nu a întreprins nici un demers în acest sens, motiv pentru care reclamantul s-a adresat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, la data de 12 octombrie 2004, solicitând aplicarea prevederilor art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, prin sesizarea instanței de contencios administrativ, în vederea aplicării măsurilor stabilite prin raportul de control.

Pârâta a refuzat, însă, rezolvarea acestei cereri și îndeplinirea obligațiilor ce îi revin în baza legii, motiv pentru care reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 29/1990. Prin sentința civilă nr. 921/2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă, ca nefondată, reținându-se că potrivit art. 20 alin. (3) lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999, în sarcina Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu se instituie o obligație, ci un drept de a sesiza instanța de contencios administrativ. Însă reclamantul formulând el însuși o acțiune în acest sens pentru anularea concursului din data de 17 aprilie 2003, acestuia nu i s-a încălcat nici un drept în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat că Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a înțeles să uzeze de dreptul prevăzut de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 188/1999; că acțiunea pe care el a promovat-o - dosarul nr. 275/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, are alt obiect, și anume, anularea rezultatului concursului din 17 aprilie 2003. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea reține următoarele: Ca urmare a controlului efectuat cu privire la legalitatea concursului organizat de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la 17 aprilie 2003, pentru ocuparea funcției publice de inspector general de stat adjunct pe relații de muncă în Inspecția Muncii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin Raportul de control întocmit la 21 iunie 2004, a constatat nerespectarea prevederilor art. 51 din Legea nr. 188/1999 și a art. 19 alin. (3), coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 192/2002, modificată. În raport s-a menționat revocarea actului administrativ de numire în funcție a numitei C.V. și numirea în funcție a următorului candidat clasat la concurs sau, după caz, numirea reclamantului în situația în care obține, pe calea contenciosului administrativ, această soluție.

Recurentul, la data de 5 iunie 2003, a formulat acțiune, prin care a solicitat anularea concursului din 17 aprilie 2003, anularea ordinului emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, de numire în funcția de Inspector general de stat adjunct, a numitei V.C., plus 500 milioane lei daune morale. Prin sentința civilă nr. 2022/2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, s-a anulat concursul și ordinul contestat și s-a respins cererea privind daunele morale. Sentința este irevocabilă conform deciziei nr. 3952/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În condițiile în care reclamantul a formulat el însuși o acțiune având ca obiect concursul desfășurat la 17 aprilie 2003 și anularea ordinului de numire în funcția publică a numitei V.C., Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu mai avea interes să promoveze o acțiune similară.

Prin neuzarea dreptului prevăzut de art. 20 alin. (3) lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a vătămat reclamantului, nici un drept prevăzut de lege, astfel încât nefiind întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în mod corect acțiunea a fost respinsă de către instanța de fond. De altfel, a fost realizată finalitatea urmărită de reclamant - anularea concursului și a ordinului de numire în funcția publică a numitei V.C., astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 3952/2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.G.D. împotriva sentinței civile nr. 921 din 17 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.