ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4316/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 9

februarie 2006, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul V.F., în baza art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 274 zile închisoare neexecutat din

pedeapsa de 2 ani și 4 luni stabilită prin sentința penală nr. 2474 din 15

decembrie 2004 a Judecătoriei Slobozia, pe care l-a contopit cu pedeapsa din

cauză, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă prevenția de la 16 noiembrie 2005 la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.D.,

asistată de tatăl său M.P., nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut în fapt că, în

seara de 30 octombrie 2005, inculpatul V.F., întâlnind-o pe stradă în orașul

Fundulea pe vecina sa, minora parte vătămată M.D., despre care știa că are

vârsta de 12 ani, i-a propus să-l însoțească spre marginea localității sub

pretextul de a primi o sumă de bani de la o persoană.

Sub amenințarea cu bătaia inculpatul

a dus-o pe partea vătămată în afara localității, pe un câmp unde, prin

constrângere, a dezbrăcat-o de pantaloni și a întreținut un raport sexual.

Fiind apoi lăsată să plece, partea

vătămată a mers la prietena ei V.C., căreia i-a adus la cunoștință ce i s-a

întâmplat și apoi la domiciliul bunicii sale, M.M., căreia, de asemenea, i-a

povestit împrejurările în care a fost victima violului.

Din raportul de constatare

medico-legală al S.M.L. Călărași rezultă că M.D. prezintă deflorare recentă ce

poate data din 30 octombrie 2005, fără leziuni de violență pe corp.

Inculpatul a recunoscut în prima

declarație la urmărirea penală săvârșirea faptei pentru ca ulterior, inclusiv

în cursul judecății, să revină și să precizeze că, enervat de refuzul inițial

al părții vătămate de a întreține raport sexual, i-a cerut acesteia,  care s-a

și conformat, să-și introducă două degete în vagin.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, care a atacat-o pentru

greșita individualizare a pedepsei, care se impune a fi majorată, pentru

omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. e) C. pen., și omisiunea soluționării din oficiu a acțiunii

civile, conform art. 17 C. proc. pen., precum și inculpatul, care a solicitat

achitarea întrucât raportul sexual a avut loc cu consimțământul părții

vătămate, dovadă fiind lipsa semnelor de violență pe corp iar, în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 320 din 18

aprilie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, a desființat

în parte sentința și în rejudecare a majorat pedeapsa la 15 ani închisoare, a

aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani și a obligat inculpatul la

100.000.000 ROL daune morale către partea vătămată.

A respins, ca nefundat, apelul

inculpatului.

Majorarea pedepsei a fost motivată

prin împrejurările comiterii faptei, conduita nesinceră a inculpatului și

circumstanțele sale personale.

În privința soluționării din oficiu

a laturii civile, au fost invocate prevederile art. 17 C. proc. pen., potrivit cărora acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel

vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de

exercițiu restrânsă, prima teză fiind aplicabilă în cauză în raport de vârsta

de 12 ani a părții vătămate.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susținut oral, în

sensul reducerii pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare și din oficiu, este fondat.

În cauză, situația de fapt a fost

corect stabilită, fiind dovedită cu mijloacele de probă posibile la astfel de

infracțiuni.

Declarațiile părții vătămate prin

care precizează mijloacele de constrângere psihică folosite de inculpat se

coroborează cu declarațiile martorilor V.C., care arată că partea vătămată a

venit plângând, spunându-i că a fost violată și M.M., bunică, care descrie

aceleași împrejurări, precum și cu actul de constatare medico-legală, care

atestă deflorarea recentă, datând din seara de 30 octombrie 2005.

Încadrarea juridică este legală.

Curtea constată că fapta există și a

fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege de către inculpat însă pedeapsa

principală a fost greșit individualizată.

Față de vârsta de 20 ani a

inculpatului și gradul redus de educație, nefiind școlarizat, se apreciază că pedeapsa

de 10 ani închisoare stabilită de instanța de fond asigură echilibrat

realizarea atât a funcțiilor sancțiunii, de constrângere și reeducare cât și a

scopului acesteia de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Celelalte dispoziții ale deciziei

instanței de apel sunt temeinice și legale, astfel că acestea vor fi menținute.

Din pedeapsa aplicată inculpatului V.F.

se va scade durata reținerii și a arestării preventive de la data de 16

noiembrie 2005 la 5 iulie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 320/ A din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la individualizarea pedepsei principale.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani

închisoare la 10 ani închisoare.

Menține revocarea liberării

condiționate privind restul de pedeapsă de 274 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 2474 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Slobozia, rest de pedeapsă

pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul urmând

să execute 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 16 noiembrie 2005 la 5 iulie

2006.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iulie 2006.