ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2006

HOTĂRÂRE
21.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 mai 2003, reclamanta Asociația A.P.R. București a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea deciziei nr. 135 din

10 aprilie 2003, emisă de pârât.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, în mod eronat, prin actul administrativ contestat, pârâtul i-a

respins sesizarea privind încălcarea de către Ministerul Culturii și Cultelor,

a unor prevederi ale Legii concurenței nr. 21/1996 și pornirea unei investigații

în acest sens.

În esență, reclamanta a susținut că

prin decizia atacată:

- pârâtul a conexat trei sesizări

ale sale, care trebuiau soluționate separat;

- autoritatea de concurență nu a

manifestat rol activ în cercetarea aspectelor de practică anticoncurențială

sesizate;

- nu au fost analizate probele și nu

s-a răspuns la toate aspectele semnalate;

- s-a contrazis o altă decizie emisă

de aceeași autoritate.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1910 din 13 noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că autoritatea pârâtă a analizat în întregime sesizările reclamantei,

prin prisma existenței indiciilor care atestă o posibilă încălcare a

dispozițiilor Legii nr. 21/1996 și că, în mod corect, a apreciat că nu există

temeiuri de drept și de fapt pentru a dispune declanșarea unei investigații.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, reclamanta Asociația A.P.R. București, susținând că a

adresat Consiliului Concurenței 3 plângeri, împotriva unor funcționari

reprezentând instituții ale Ministerului Culturii și Cultelor, că în mod greșit

s-a apreciat de către acesta, că este un raport de muncă, pentru care nu sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, că nu s-a făcut o minimă cercetare a

abaterilor imputate.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Asociația Filială A.P.R. a Uniunii

Artiștilor Plastici din România a sesizat Consiliul Concurenței, cu trei

plângeri în care a susținut că Ministerul Culturii și Cultelor a încălcat

prevederile art. 9 din Legea nr. 21/1996, prin săvârșirea unor practici

anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) practici prin care

agenții economici reprezentați de Asociație, au fost grav prejudiciați.

Existând o strânsă legătură în ce

privește obiectul acestor plângeri, în vederea unei juste soluționări a

acestora, Consiliul Concurenței a dispus conexarea lor și în urma analizei

efectuate, a emis decizia nr. 135 din 10 aprilie 2003, prin care în temeiul

art. 46 alin. (2) din Legea Concurenței nr. 21/1996, a respins sesizările

formulate.

Asociația a atacat această decizie la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

Critica din recurs, privitoare la

faptul că plângerile au fost soluționate printr-o singură decizie, nu poate fi

reținută, întrucât însăși reclamanta recunoaște că exista o legătură între

plângerile formulate.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

21/1996, „sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenți

economici sau asociații de agenți economici, orice decizii de asociere sau

practici contestate între aceștia care au ca obiect sau pot avea ca efect

restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței de piață românească sau

pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc (...)”.

Din lecturarea acestui text rezultă

că legiuitorul interzice un anumit comportament agenților economici.

Ca urmare, numai aceștia pot fi

subiecți activi ai acestor înțelegeri, și nu ministerele.

Hotărârea instanței de fond fiind legală

și temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

reclamanta Asociația A.P.R. București împotriva sentinței civile nr. 1910 din

13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9113/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 397, pronunțată la data de 26 martie 2003, în dosarul nr. 457/2003, Curtea de Apel București, secția
ÎCCJ 2009-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2009
întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece comisia de disciplină a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin fișa postului, a încălcat dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr
ÎCCJ 2003-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 849/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr.640 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârâ
ÎCCJ 2008-02-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 15 martie 2007, reclamantul T.A.T. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul C
ÎCCJ 2003-11-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2003
contencios administrativ, prin încheierea din 16 septembrie 2002, a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă, iar prin sentința civilă nr. 168/CA din 28 noiembrie 2002 a respins ca nefondată cererea reclamantei, reținân
Sursă