ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.01.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2007

HOTĂRÂRE
11.01.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 8

septembrie 2003, reclamantul K.Ș. a chemat în judecată Primăria Corund,

solicitând restituirea în natură a imobilului situat în comuna Corund, înscris

în C.F. Corund, nr.top. 10.097, trecut abuziv în proprietatea statului în

temeiul Decretului nr. 92/1950.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că imobilul respectiv a aparținut tatălui său K.A., decedat la 11 august

1974, iar notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului

a fost respinsă cu motivarea că face parte din domeniul public.

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 598 din 19 mai 2004, a respins acțiunea, reținând că, potrivit hotărârii

nr. 334/1998 dată de Consiliul Județean Harghita, Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 112/1995, reclamantul și K.A.M., decedată în anul 1991 au beneficiat de

despăgubiri bănești în sumă de 278.168.466 lei.

S-a considerat că, de vreme ce

aceștia au acceptat hotărârea comisiei, înseamnă că au recunoscut că imobilul a

fost naționalizat cu titlu valabil.

Reclamantul a declarat apel

împotriva sentinței.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 940/A din 16 noiembrie 2004, a respins apelul ca nefondat,

considerând că sentința pronunțată este legală și temeinică.

S-a stabilit că susținerea din apel

a reclamantului privitoare la caracterul abuziv al naționalizării este

neîntemeiată, față de împrejurarea că acesta, solicitând împreună cu K.A.M.

acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 și acceptând Hotărârea

nr. 334/1998 mai sus amintită, prin care le-au fost acordate despăgubiri în

sumă totală de 278.168.466 lei, au recunoscut implicit legalitatea

naționalizării imobilului.

S-a mai arătat și că imobilul nu

poate fi restituit în natură nici prin prisma dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 10/2001, în primul rând pentru că a suferit transformări esențiale față de

cel care era în momentul naționalizării, iar în al doilea rând pentru că acolo

funcționează un internat școlar și există săli de clasă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

a declarat recurs, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Acesta a susținut, în esență, faptul

că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, fără a stabili pe deplin

situația de fapt.

Recursul este întemeiat și va fi

admis pentru următoarele argumente:

Analiza înscrisurilor aflate la

dosarul cauzei conduce la concluzia că, într-adevăr situația de fapt nu a fost

pe deplin lămurită de instanța de apel, care a pronunțat, astfel, o hotărâre

nelegală.

Reclamantul K.Ș. a introdus acțiune

direct în justiție, întrucât notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001,

nr. 44/N/2002 nu a fost soluționată și a cerut restituirea în natură a unui

imobil situat în comuna Corund, cuprins în C.F. Corund, nr.top. 10097.

Corect se susține prin motivele de

recurs că situația de fapt nu a fost lămurită de instanță în sensul dacă există

unul sau două imobile, care este regimul lor juridic, precum și dacă imobilul

avut în vedere de instanțe a fost sau nu transformat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, chiar intimata Primăria Corund, la termenul de judecată din 21

aprilie 2004, a susținut că în realitate este vorba despre două construcții

distincte, fără a putea preciza care din ele a făcut obiectul plății

despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995.

Situația topografică și juridică a

celor două imobile trebuie lămurită prin administrarea probei cu expertiză

topografică.

Având în vedere aceste considerente,

în raport cu prevederile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se impune

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Admite recursul declarat de K.S.

împotriva deciziei nr. 940/A din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 ianuarie 2007

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4445/2010
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 163 din 11 februarie 2004, Tribunalul Harghita, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul T.I., prin mandatar T.E., în contradictoriu cu Primăria C
ÎCCJ 2003-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4477/2003
, Consiliul Județean Harghita prin Hotărârea nr. 258/31 martie 1999 a acordat reclamanților despăgubiri în valoare de 585.300.257 lei, din care au primit efectiv suma de 338.727.120 lei. Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 73/A/19 s
ÎCCJ 2007-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2063/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primarul Municipiului Târgu-Mureș, prin dispoziția nr. 5699 din 11 noiembrie 2004 a respins cererea petentei M.S. privind restituirea în natură a imobilul
ÎCCJ 2005-03-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la 6 martie 2003, precizată la 22 aprilie 2003, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. solicitând a fi
ÎCCJ 2004-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5638/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 30/2003, contestatoarea M.B.M. a formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 1250 din 14 octombrie 2002, emisă de Primar
Sursă