ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.09.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4445/2010

HOTĂRÂRE
15.09.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4445/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 163 din 11 februarie 2004,

Tribunalul Harghita, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de

reclamantul T.I., prin mandatar T.E., în contradictoriu cu Primăria Corund.

A dispus restituirea

în natură a imobilului situat în comuna Corund nr. 866, înscris în CF 1301

Corund, nr. top. 130/1 și 130/2.

A respins cererea

reclamantului privind restituirea inventarului conform listei de inventariere

din decembrie 1959 sau acordarea de despăgubiri.

A respins cererea

reclamantului privind obligarea Primăriei Corund la plata sumei de 200.000.000

lei, reprezentând despăgubiri pentru folosirea imobilului moară în perioada

1959 - 1986.

A obligat Primăria

Corund la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut, în esență, că imobilul ce a aparținut foștilor

proprietari tabulari T.I. și T.B. a fost preluat abuziv de Statul Român, iar

restituirea în natură este posibilă, conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

utilajele și instalațiile, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit că

a avut astfel de bunuri în proprietate și că ele există și în prezent.

A mai reținut

tribunalul, că suma solicitată pentru lipsa de folosință a morii nu poate fi

acordată, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a indicat temeiul

juridic al solicitării, iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001

sunt strict reglementate.

Prin Decizia nr.

394/A din 28 mai 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant.

Instanța de apel a

reținut că utilajele solicitate nu sunt bunuri imobile prin destinație, iar

reclamantul nu a făcut dovada că aceste bunuri au fost proprietatea sa și că

ele existau la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.

Fără a invoca vreunul

din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamantul a

arătat că a făcut dovada faptului că a avut în proprietate nu doar moara, ci și

instalațiile acesteia, care au existat după anul 1990, dar au început să

dispară după ce a formulat notificare.

Recursul declarat

este perimat, pentru următoarele considerente:

La data de 12 aprilie

2006, conform art. 155

1

suspendarea judecății recursului, având în vedere că mandatarul

recurentului-reclamant nu a îndeplinit obligația stabilită de instanță în

sarcina sa la un termen anterior, de a depune copia certificatului de deces al

părții pe care o reprezintă și copia certificatului de moștenitor.

La data de 4 mai

2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.

Față de această

situație, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În cauza de față,

judecata recursului a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 12

aprilie 2006.

Deoarece procesul a

rămas în nelucrare mai mult de un an, timp în care nu s-a îndeplinit niciun act

de procedură în vederea judecării recursului după ce s-a dispus suspendarea și

observând și faptul că nu a operat niciunul dintre motivele de întrerupere a

perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamantul

T.I.

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva Deciziei civile nr. 394/A din

28 mai 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 septembrie 2010.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 8 septembrie 2003, reclamantul K.Ș. a chemat în judecată Primăria Corund, solicitând restituirea în natură a imobilului situat
ÎCCJ 2005-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2005
Asupra recursului de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5182 din 15 octombrie 2002, Judecătoria Tărgu-Mureș a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta T.I. î
ÎCCJ 2005-10-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7580/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamanții A.I. și A.D. au chemat în judecată Primăria Municipiului Târgu-Mureș, solicitând anularea
ÎCCJ 2005-09-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6397/2005
i ai foștilor proprietari tabulari și au efectuat procedura prealabilă cerută imperativ de Legea nr. 10/2001, respectând termenele prevăzute de acest act normativ. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care,
ÎCCJ 2010-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1135/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința nr. 488 din 14 octombrie 2002 Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții G.A. și O.G. în contradictori
Sursă