ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4445/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 163 din 11 februarie 2004, Tribunalul Harghita, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul T.I., prin mandatar T.E., în contradictoriu cu Primăria Corund. A dispus restituirea în natură a imobilului situat în comuna Corund nr. 866, înscris în CF 1301 Corund, nr. top. 130/1 și 130/2. A respins cererea reclamantului privind restituirea inventarului conform listei de inventariere din decembrie 1959 sau acordarea de despăgubiri. A respins cererea reclamantului privind obligarea Primăriei Corund la plata sumei de 200.000.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru folosirea imobilului moară în perioada 1959 - 1986. A obligat Primăria Corund la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că imobilul ce a aparținut foștilor proprietari tabulari T.I. și T.B. a fost preluat abuziv de Statul Român, iar restituirea în natură este posibilă, conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește utilajele și instalațiile, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit că a avut astfel de bunuri în proprietate și că ele există și în prezent. A mai reținut tribunalul, că suma solicitată pentru lipsa de folosință a morii nu poate fi acordată, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a indicat temeiul juridic al solicitării, iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 sunt strict reglementate.

Prin Decizia nr. 394/A din 28 mai 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Instanța de apel a reținut că utilajele solicitate nu sunt bunuri imobile prin destinație, iar reclamantul nu a făcut dovada că aceste bunuri au fost proprietatea sa și că ele existau la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul. Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamantul a arătat că a făcut dovada faptului că a avut în proprietate nu doar moara, ci și instalațiile acesteia, care au existat după anul 1990, dar au început să dispară după ce a formulat notificare.

Recursul declarat este perimat, pentru următoarele considerente: La data de 12 aprilie 2006, conform art. 155 1 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, având în vedere că mandatarul recurentului-reclamant nu a îndeplinit obligația stabilită de instanță în sarcina sa la un termen anterior, de a depune copia certificatului de deces al părții pe care o reprezintă și copia certificatului de moștenitor. La data de 4 mai 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării. Față de această situație, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În cauza de față, judecata recursului a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 12 aprilie 2006. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, timp în care nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării recursului după ce s-a dispus suspendarea și observând și faptul că nu a operat niciunul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamantul T.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva Deciziei civile nr. 394/A din 28 mai 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2010. Procesat de GGC - AM