ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2339/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3175 din 2 decembrie 2004, pronunțată în dosar nr. 11180/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta A.F.P. sector 3 București împotriva pârâtei SC E.I. SRL București pentru constatarea nulității de drept a mențiunii radierii acestei societăți din registrul comerțului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor creanțe bugetare, nu a emis un titlu executoriu împotriva pârâtei și nu a demarat formele de executare silită. Prin urmare nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 428/2002 și art. 1169 C. civ., acțiunea a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr. 640 din 6 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 505/2005 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de control judiciar a apreciat ca fiind nefondată critica referitoare la interpretarea greșită de către tribunal a dispozițiilor Legii 428/2002 întrucât acest act normativ a fost publicat în M. Of. la 10 iulie 2002, iar radierea a cărei nulitate absolută se solicită a se constata s-a efectuat prin înregistrarea nr. 98257 din 29 martie 2002. Prin urmare, legea nu se poate aplica unor situații juridice preexistente pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod concret, recurenta invocă faptul că, concluzia instanței de apel conform căreia aplicarea Legii nr. 428/2002 și societăților comerciale deja radiate din registrul comerțului, la data apariției acestui act normativ, ar echivala cu o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, este eronată, întrucât scopul Legii nr. 428/2002 a fost tocmai acela de a remedia deficiențele legislative anterioare care au reglementat situația unor societăți comerciale. Potrivit Legii nr. 314/2001, conform căreia societățile comerciale care nu și-au majorat în termen legal capitalul social, sunt dizolvate de drept și intră în lichidare, iar conform O.G.

nr. 181/2001, pe data lichidării acestei societăți comerciale se radiază din oficiu din registrul comerțului. Întrucât aceste acte normative nu au prevăzut și soluția pentru ipoteza existenței unor datorii față de creditorii bugetari a fost necesară adoptarea Legii nr. 428/2002, care în mod evident, în opinia recurentei, urmează a se aplica tuturor societăților comerciale aflate în această situație indiferent de data la care s-a dispus radierea, anterior sau ulterior, intrării în vigoare a Legii nr. 428/2002. Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 428/2002, Curtea constată că acesta este nefondat, respingându-l ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, potrivit art. 5 alin. (4), modificat prin Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 314/2001 „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești”. Prin urmare, întrucât legea prevede în mod expres și limitativ cazurile în care radierea dispusă în temeiul actului normativ anterior menționat, este nulă de drept, reclamanta trebuia să facă dovada existenței certe fie a unei datorii bugetare, fie a promovării unei acțiuni în justiție pentru recuperarea debitului.

Înscrisul unilateral întocmit de reclamantă în acest sens nu are calitatea de titlu executoriu, care să ateste existența debitului. Din această perspectivă, soluția de respingere a cererii de constatare a nulității radierii este corectă, pentru că nu este îndeplinită nici una din condițiile cerute de textul legal anterior citat. Raționamentul instanței de apel conform căreia, aplicarea Legii nr. 428/2002 ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, este însă greșit, pentru că acest act normativ a fost emis tocmai pentru a reglementa situația juridică a societăților comerciale care au fost radiate din O.R.C., dar care au datorii bugetare sau litigii pe rol, urmând a se aplica, în mod evident, societăților comerciale deja radiate la data apariției sale.

Cu toate acestea, soluția de respingere a cererii pentru neîndeplinirea unor condiții de fond, este corectă, ca mod de soluționare a litigiului, prin urmare, va fi păstrată, ca efect al respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.A.F. - D.G.F.P.M.B. sector 3 București împotriva deciziei civile nr. 640 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.