ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5737/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată la 7 martie 2006 de către Curtea de Apel București în dosarul nr. 3994/2005 (nr. unic 33394/2/2005) s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibilă. Pentru aceasta s-a reținut că în speță s-a invocat de către recurent excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă pe anii 2000 și 2002 și art. 82 din contractul colectiv pe anul 2005 la nivel de unitate pentru ca apoi în ședință publică să precizeze că invocă o astfel de excepție atât a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură fără a indica textul din contractul colectiv.

S-a ținut cont de către aceeași instanță de recurs că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentului Parchetului și ordonanțelor Guvernului, așa încât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu intră în categoria celor prevăzute de textul citat. Referitor la contractul colectiv la nivel de ramură s-a avut în vedere de către Curtea de Apel că recurentul nu a indicat articolul pretins neconstituțional pentru a se aprecia, potrivit art. 29 alin. 1 legătura acestuia cu soluționarea cauzei. Împotriva susmenționatei încheieri s-a declarat recurs de către recurentul D.T.R.O.

care arată că i-au fost încălcate unele drepturi constituționale prevăzute de art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2) precum și art. 30 alin. (6) și (7) din aceeași Constituție ce apreciază că ar fi putut fi analizate, ținându-se cont și de prevederile art. 20 din Constituție. Deliberând, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul pentru unica rațiune că simpla înșiruire a unor texte din Constituție fără nici o argumentare raportată la cauza dedusă judecății al cărui obiect privește un conflict de muncă referitor la nulitatea contractului colectiv de muncă, nu echivalează cu motivele recursului. De principiu absența motivelor poate determina nulitatea recursului în condițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. În speță, nu se poate, însă, susține absența totală a acestora, numai că textele invocate din Constituție pentru prima dată în recurs nu combat soluția dată și nici nu fac legătura directă și concretă cu pricina judecății. În lipsa acestor argumente, a conexiunilor dintre textele constituționale și contractul de muncă a cărui nulitate se pretinde, instanța a fost practic în imposibilitate de a le cerceta, așa încât soluția dată pe inadmisibilitate este în sensul legii. Așa fiind, nesubzistând condiția prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de D.R.T.O. împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2006 dată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2006.