ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5737/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată la 7 martie

2006 de către Curtea de Apel București în dosarul nr. 3994/2005 (nr. unic

33394/2/2005) s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind

întrunite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind

inadmisibilă.

Pentru aceasta s-a reținut că în

speță s-a invocat de către recurent excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă pe anii 2000 și 2002 și

art. 82 din contractul colectiv pe anul 2005 la nivel de unitate pentru ca apoi

în ședință publică să precizeze că invocă o astfel de excepție atât a

contractului colectiv de muncă la nivel de ramură fără a indica textul din

contractul colectiv.

S-a ținut cont de către aceeași

instanță de recurs că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea

Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor

internaționale, a regulamentului Parchetului și ordonanțelor Guvernului, așa

încât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu intră în categoria

celor prevăzute de textul citat.

Referitor la contractul colectiv la

nivel de ramură s-a avut în vedere de către Curtea de Apel că recurentul nu a

indicat articolul pretins neconstituțional pentru a se aprecia, potrivit art.

29 alin. 1 legătura acestuia cu soluționarea cauzei.

Împotriva susmenționatei încheieri

s-a declarat recurs de către recurentul D.T.R.O. care arată că i-au fost

încălcate unele drepturi constituționale prevăzute de art. 16 alin. (1), art.

22 alin.

(1) și (2) precum și art. 30 alin. (6) și (7) din aceeași Constituție ce

apreciază că ar fi putut fi analizate, ținându-se cont și de prevederile art.

20 din Constituție.

Deliberând, Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge ca nefondat recursul pentru unica rațiune că simpla

înșiruire a unor texte din Constituție fără nici o argumentare raportată la

cauza dedusă judecății al cărui obiect privește un conflict de muncă referitor

la nulitatea contractului colectiv de muncă, nu echivalează cu motivele recursului.

De principiu absența motivelor poate

determina nulitatea recursului în condițiile art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

În speță, nu se poate, însă, susține

absența totală a acestora, numai că textele invocate din Constituție pentru

prima dată în recurs nu combat soluția dată și nici nu fac legătura directă și

concretă cu pricina judecății.

În lipsa acestor argumente, a

conexiunilor dintre textele constituționale și contractul de muncă a cărui

nulitate se pretinde, instanța a fost practic în imposibilitate de a le

cerceta, așa încât soluția dată pe inadmisibilitate este în sensul legii.

Așa fiind, nesubzistând condiția

prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de D.R.T.O. împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2006 dată de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 iunie

2006.