ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1077/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5590 din 23 noiembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC A.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 685 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut în considerentele deciziei că în mod corect organele de control financiar au constatat că înregistrările efectuate în derularea contractului de asociere încheiat de recurenta-reclamantă SC M. SA, s-au făcut cu nerespectarea prevederilor pct. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, a contabilității, aprobat prin H.G.

nr. 704/1993, acestea având drept consecință, diminuarea rezultatelor financiare și implicit, a obligațiilor față de buget. Referitor la impozitul pe profit, în sumă de 354.304.535 lei, sume plătite în baza unui „contract de asociere”, fără factura înregistrată în contul 612, cheltuieli considerate ca făcând parte din „cheltuieli cu redevențe, locații de gestiune și chirii” și care nu ar fi deductibile fiscal, s-a precizat că recurenta nu a depus documente în favoarea punctului său de vedere favorabil acestui aspect. Expertiza contabilă efectuată în cauză cuprinde unele erori în ce privește evaluarea aportului în cazul asocierii, nefiind, astfel, avută în vedere de instanță la pronunțarea soluției.

Depunerea de către recurentă, a unui alt raport de expertiză, ce nu a fost încuviințat de instanță, nu poate constitui o probă care să fie avută în vedere la soluționarea recursului. Constatând că în cauză nu se conturează un drept prevăzut de lege, pentru recurenta-reclamantă, care să fi fost încălcat de organele financiare, acestea stabilind corect faptul că au fost încălcate reglementările fiscale, instanța de control judiciar a respins, ca nefondat, recursul declarat. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.C. SRL București a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., precizând că motivele prevăzute de art. 317 din același cod, au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins, pentru că avea nevoie de verificări de fapt, iar în ce privește motivul prevăzut de art. 318 C. proc.

civ., instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Se susține că în încheierea de dezbateri nu s-au notat susținerile părților referitor la necesitatea unor probe cu acte, instanța nu a stăruit în prezentarea de către părți, a acestor probe, prin decizia pronunțată achiesându-se, de fapt, la legalitatea dublei impozitări a aceluiași venit. În continuare, se susține nelegalitatea sentinței instanței de fond, reiterându-se de fapt motivele de recurs formulate împotriva acesteia. Contestația în anulare formulată este nefondată, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 317 C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de odine publică privitoare la competență, dar numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Contestatorul putea să invoce aceste motive pe calea recursului, dar din verificări rezultă că nu a făcut acest lucru. În ce privește textul art. 318 C. proc. civ., invocat, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

În primul rând, contestatorul nu a indicat care anume motiv de recurs a omis a fi cercetat, iar în al doilea rând din conținutul deciziei ce se contestă, rezultă faptul că s-au analizat în detaliu toate motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de recurentă, răspunzându-se argumentat pe textele de lege încălcate de recurentă și constatate de organele de control financiar. Așa cum s-a precizat, contestatoarea, în motivele contestației formulate, nu face altceva decât să critice pe fond soluția instanței de fond și implicit, pe cea a instanței de recurs, reiterând de fapt motivele de recurs formulate. Așa fiind, motivele invocate nu sunt întemeiate, în sensul celor prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ., contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute de textul de lege și în același timp dovedite. Ca atare, contestația în anulare formulată va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A.C. SRL București împotriva deciziei nr. 5590 din 23 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.