ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5631/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 20 iunie 2001 reclamanții

C.A. și A.C. au chemat în judecată pe pârâta C.C. Mănăștur pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a terenului

înscris în C.F. Mănăștur, în suprafață de 1439 mp, care a aparținut autorului

C.P., să se constate vocația succesorală a reclamanților, ca descendenți ai

defunctului și să se dispună întabularea dreptului lor în cartea funciară.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că imobilul, care a fost proprietatea tatălui lor, a fost preluat abuziv

în anul 1958 pentru neplata integrală a impozitului, care reprezenta o sumă

infimă față de valoarea terenului. După apariția Legii nr. 10/2001, la data de

29 martie 2001, reclamanții au notificat-o pe pârâta C.C. Mănăștur, care și-a

întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciară, să le

restituie acest teren, însă reclamanții nu au primit nici un răspuns la

notificarea adresată pârâtei.

Pe cale separată, la data de 4 iulie

2001, C.C. C. Mănăștur a chemat în judecată C.C. Făget, județul Timiș și pe

C.A. și A.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se

constate dreptul de proprietate al C.C. Mănăștur asupra imobilului înscris în

C.F. Mănăștur, nr. top 87/a (M.M. Mănăștur) în baza Decretului Consiliului de

Stat nr. 18 din 26 ianuarie 1977 privind normele unitare de structură

referitoare la organizarea și funcționarea C.C., iar în subsidiar, să se

constate că a dobândit acest drept de proprietate, prin uzucapiune, în regim de

carte funciară și să se întabuleze dreptul astfel dobândit în C.F. Mănăștur.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

terenul în litigiu a trecut legal în proprietatea C.C. Mănăștur la data de 23

septembrie 1958 și pe el s-a construit M.M. Mănăștur. Clădirea aflată pe acest

teren, o casă modestă cu nr. 27/a, a fost demolată și radiată din C.F. și s-a

înscris clădirea M.M. Mănăștur, proprietatea fostei C.E.Z. Făget. În baza

Decretului nr. 18 din 26 ianuarie 1977, C.E.Z. Făget s-a desființat și a fost

înființată C.C. Mănăștur, unitate cu personalitate juridică, care, de la acea

dată are imobilul în proprietate.

La data de 10 septembrie 2001 C.C.

C. Mănăștur a formulat o completare de acțiune prin care a solicitat să se

constate nulitatea absolută a deciziei nr.41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C.

Făget, județul Timiș, în temeiul căreia imobilul înscris în C.F. Mănăștur, nr.

top 87/a a fost restituit reclamanților C.A. și A.C.

Prin întâmpinare, C.C. Făget,

județul Timiș, a fost de acord cu anularea deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001

cu motivarea că decizia a fost emisă din eroare, deoarece emitenta actului nu

avea calitatea de proprietară a imobilului și pe cale de consecință nu avea

dreptul de a dispune restituirea lui către reclamanți.

După conexarea celor două cauze,

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 34/P.I. din 22 ianuarie

2002, a respins acțiunea formulată de reclamanții C.A. și A.C. împotriva

pârâtei C.C. Mănăștur ca prematur introdusă. S-a admis acțiunea C.C. Mănăștur

și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.41 din 27 aprilie 2001 emisă

de C.C. Făget.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamanții C.A. și A.C. a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 56 din 15 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 2224 din 27 mai 2003, a admis recursul declarat de

reclamanți, a modificat decizia Curții de Apel Timișoara, a admis apelul

acelorași părți și a casat parțial sentința Tribunalului Timiș numai cu privire

la acțiunea reclamanților C.A. și A.C. în contradictoriu cu C.C. Mănăștur și a

trimis cauza, sub acest aspect, spre rejudecare la Tribunalul Timiș. S-a

menținut dispoziția sentinței referitoare la constatarea nulității absolute a

deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget.

Pentru a decide astfel, instanța de

casare a reținut și motivat că acțiunea reclamanților a fost respinsă ca

prematură pentru considerentul că pârâta C.C. Mănăștur, deși notificată, nu a

răspuns potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Or, la dosar, s-a

depus adresa nr. 26 din 25 septembrie 2001 din care rezultă, fără echivoc,

refuzul pârâtei de a retroceda imobilul, teren și clădiri aferente, refuz

motivat de existența unei pretinse calități de proprietar, situație în care

considerentul prematurității cererii de chemare în judecată nu mai subzistă,

fiind necesară soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect restituirea în

natură a imobilului.

În fond după casare, la data de 31

octombrie 2003, reclamanții C.A. și A.C. au formulat o precizare de acțiune,

prin care au solicitat:

- Anularea dispoziției nemotivată a

pârâtei C.C. C. Mănăștur, concretizată în adresa nr. 26 din 25 septembrie 2002;

- Restituirea în natură a terenului

în suprafață de 1439 mp, precum și a fostei case de locuit cu nr. 28, în

prezent parțial existentă pe teren, fiind menținute, după demolările efectuate

de pârâtă, trei încăperi, amplasate în partea dreaptă a intrării în imobil;

- Măsuri reparatorii sub forma

compensării în echivalent cu valoarea construcțiilor demolate, a construcțiilor

ridicate de pârâtă, în prelungirea vechii case de locuit;

- În subsidiar, reclamanții au

solicitat acordarea de despăgubiri bănești, echivalente cu valoarea

construcțiilor demolate și a materialelor de construcții, proprietatea

reclamanților, folosite de pârâtă, despăgubiri a căror valoarea urmează a fi

stabilite prin expertiză tehnică.

Prin sentința nr. 768 din 25 iunie

2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamanții C.A. și A.C. împotriva pârâtei C.C. Mănăștur, județul

Timiș și a constatat că imobilul înscris în C.F. Mănăștur a trecut fără titlu

valabil în proprietatea statului. S-a dispus restituirea în natură a suprafeței

de 983 mp teren liber, conform expertizei tehnice întocmită de inginer P.M.,

precum și întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanților

asupra suprafeței de 983/1439 mp teren, în cotă de ½ fiecare reclamant.

S-a constatat că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile

demolate în valoare de 314.635.413 lei și pentru terenul ocupat în valoare de

46.424.952 lei. S-a constat că reclamanții au optat pentru acordarea de bunuri

în compensare și a fost obligată pârâta C.C. Mănăștur să emită în favoarea

reclamanților o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent

constând în compensare cu alte bunuri pentru terenul ocupat și construcțiile

demolate, la valoarea stabilită prin hotărâre.

A fost respinsă în rest acțiunea și

a fost obligată pârâta la 27.500.000 lei cheltuieli de judecată către

reclamanți.

Prin încheierea din 20 septembrie

2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamanți

și constând că în hotărâre s-a strecurat o greșeală de calcul, s-a dispus

îndreptarea erorii materiale din conținutul sentinței civile nr. 768 din 25

iunie 2004, în sensul că în loc de 314.635.413 lei, valoarea construcțiilor

demolate, se va trece 405.702.753 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut și motivat, în esență, că potrivit C.F. Mănăștur imobilul

întabulat era compus din teren în suprafață de 1439 mp și o construcție având

numărul de înregistrare 28, imobil ce a fost proprietatea tabulară a autorului

reclamanților, C.P. Construcția a fost radiată din cartea funduară urmare a

demolării, fiind înscrisă construcția M.M., proprietatea pârâtei C.C. Mănăștur.

Probele administrate în cauză

confirmă susținerea reclamanților în sensul că imobilul proprietatea tabulară a

autorului C.P. a fost vândut la licitație publică în contul unui impozit

neachitat, numai că această vânzare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor

legale în vigoare la acea dată, respectiv cu nerespectarea art. 4 din Decretul

nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor

statului, care exceptau de la sechestrare și vânzare casa de locuit deținută

efectiv de debitor și de familia sa, așa cum s-a întâmplat în speță.

Potrivit constatărilor expertizei

tehnice, din terenul de 1429 mp, suprafață de teren liberă și care poate fi

retrocedată reclamanților, fără a necesita constituirea de servituți de

trecere, este de 983 mp, iar construcțiile existente pe teren la data preluării

au fost demolate, în prezent nefiind rămase părți din vechile construcții ori

porțiuni din acestea înglobate în construcțiile noi. Pentru terenul ocupat de

pârâtă și pentru construcțiile pe care ea le-a demolat, reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent și au optat pentru acordarea

de bunuri în compensare.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de reclamanții C.A. și A.C. și de pârâta C.C. Mănăștur au fost

respinse ca nefondate prin decizia nr. 789 din 1 aprilie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs

pârâta C.C. Mănăștur, județul Timiș care a susținut că instanțele au aplicat

greșit legea deoarece statul a preluat imobilul în cauză și apoi l-a scos la

licitație, între recurentă și stat intervenind un contract de

vânzare-cumpărare, ca o consecință a adjudecării imobilului. Instanțele au

dispus restituirea bunului fără a constata și nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare, recurenta fiind cumpărătoare de bună-credință, iar în

situația în care acțiunea reclamanților nu ar fi respinsă, s-ar ajunge la o

îmbogățire fără just temei a Statului Român care a încasat prețul vânzării.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții

edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură

se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate, iar pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent.

Întrucât o parte din terenul ce a

fost proprietatea tabulară a autorului reclamanților este liber, astfel cum s-a

constatat și prin expertiza tehnică efectuată în cauză și cum nemișcătorul a

fost preluat în mod abuziv, aspect necontestat de recurentă, reclamanții sunt

îndreptățiți la restituirea porțiunii de teren ce este liberă de construcții,

iar pentru restul de teren și pentru edificatele demolate au dreptul la măsuri

reparatorii în echivalent.

Cu referire la susținerea conform

căreia imobilul a fost dobândit de recurentă în temeiul unui contract de

vânzare-cumpărare, neanulat, urmare a vânzării bunului la licitație publică,

atare susținere contrazice afirmațiile din acțiunea aceleași părți de la data

de 4 iulie 2001, unde a menționat că bunul a fost dobândit în temeiul

Decretului Consiliului de Stat nr. 18 din 26 ianuarie 1977, deci cu titlu

gratuit, iar nu oneros, ori, în subsidiar, prin uzucapiune în regim de carte

funduară.

De altfel, susținerile pârâtei,

constituite într-un unic motiv de casare, au fost promovate sub formă de

critici direct în recurs, omisso medio, fără a fi supuse analizei și instanței

de apel, unde, singurele nemulțumiri ale pârâtei față de sentința tribunalului

au vizat doar cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent ori forma acestora,

oferite reclamanților.

Față de cele ce preced, recursul

pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta C.C. comuna Mănăștur, județul Timiș împotriva deciziei nr.

789 din 1 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurentă la 349,7 RON

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți C.A. și A.C.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.