ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2383/2007

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu – Mare, prin

sentința penală nr. 565 din 26 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 990/2004,

i-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., pe inculpații:

an și 8 luni închisoare;

ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă, durata arestului preventiv executat de inculpata C.E.C.

de la 14 august 2003 la 12 septembrie 2003 inclusiv.

În baza art. 255 alin. (5) C.

pen., inculpații au fost obligați în solidar să restituie suma de 1800 dolari S.U.A.

sau echivalentul în lei, conform valorii de referință de la data efectuării

plății martorului denunțător S.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Satu Mare, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a stabilit următoarea situație de

fapt.

Între SC S. SRL Satu Mare și

denunțătorul S.M., ca reprezentant al A.F. S., la data de 1 februarie 2002, s-a

încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca obiect

subînchirierea spațiului comercial situat în Satu Mare, spațiu închiriat de SC S.

SRL de la Primăria Satu - Mare – S.E.S.L., la care era angajată în funcția de

inspector de specialitate inculpata.

Aceasta avea ca principală atribuție

de serviciu, ținerea evidenței spațiilor comerciale.

Intenționând să închirieze

direct acest spațiu de la S.P.S.L. Satu – Mare ca după aceea să-l cumpere,

denunțătorul a luat legătura cu inculpata cerându-i să-l ajute în demersurile

sale.

La rândul său inculpata, a

apelat la sprijinul inculpatului B.I.A. de profesie jurist, angajat la primărie

care avea obligația să reprezinte interesele inclusiv ale S.P.S.L.

În realizarea demersurilor de

cumpărare a spațiului locativ descris, inculpatul a sugerat, că se impune ca

firma denunțătorului, să acționeze în judecată Primăria Satu – Mare, acțiune

redactată chiar de acesta și depusă pe rolul instanței competentă, Tribunalul Satu

– Mare. Cauza astfel înregistrată, nu a fost soluționată, pe fond, deoarece

inculpatul, a sfătuit denunțătorul că este mai bine să renunțe la judecată, cu

motivarea că a ajuns la un alt complet decât cel la care, a lăsat să se

înțeleagă că ar da o soluție favorabilă, redactând în acest sens o cerere.

Pentru sprijinul promis

denunțătorului în vederea închirierii spațiului, se reține în hotărâre că

inculpații au primit în mod repetat diferite sume de bani, totalizând 2400

dolari americani.

Astfel, la finele anului

2002, denunțătorul s-a întâlnit la restaurantul C. din Satu – Mare, unde a

predat inculpatului 600 dolari S.U.A., apoi în martie 2003, a înmânat inculpatei

C.E.C. 600 dolari S.U.A., sumă predată de aceasta inculpatului.

Întrucât nu se dădea o

rezolvare oficială cererii denunțătorului, și inculpata pretindea pentru

soluționarea cererii alte sume, S.M., a mai înmânat acesteia, la o întâlnire

aranjată urmare unei convorbiri telefonice suma de 400 dolari S.U.A., bani

pretinși atât în numele său cât și al inculpatului B.I.A.

Ultima sumă predată

inculpatei a fost de 600 dolari S.U.A., la data de 14 august 2003, când s-a

organizat flagrantul.

Coroborând probele

administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în faza cercetării

judecătorești instanța a reținut în sarcina inculpaților vinovăția în

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., calificare juridică în temeiul

căreia i-a condamnat la pedepse individualizate prin evaluarea criteriilor

legale.

În termen legal, inculpații,

au declarat apel împotriva sentinței, C.E.C. invocând critici care vizau

netemeinicia hotărârii, solicitând desființarea sentinței, reindividualizarea

pedepsei, și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., invocând datele care

caracterizează pozitiv persoana sa, situația familială grea determinată de

împrejurarea că unul din cei doi copii minori ai săi este bolnav, necesitând o

îngrijire specială.

Inculpatul B.I.A., susține

nelegalitatea hotărârii, aprecierea greșită a probelor, a determinat reținerea

vinovăției în săvârșirea infracțiunii cu care instanța a fost investită, faptă

pe care nu a comis-o.

Cu această motivare, s-a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea, invocându-se

drept temei juridic dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 157/ A din 19 septembrie 2006, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților, motivând că prima instanță, a dat o corectă

interpretare probatoriului administrat în cursul procesului, reținând în acord

cu acesta, în afara oricărui dubiu ca dovedită vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Cât privește pedepsele, s-a

constatat că atât sub aspectul cuantumului cât și modalității de executare,

instanța de fond a făcut o individualizare judicioasă, prin evaluarea tuturor criteriilor

legale, fiind de natură să-și atingă scopul educativ – preventiv.

Împotriva deciziei,

inculpații au declarat recurs, în temeiul prevăzut de art. 385

3

C.

proc. pen., reiterând criticile care vizează nelegalitatea și netemeinicia

hotărârilor.

În plus, inculpatul B.I.A.

prin apărător, a formulat oral critica ce vizează greșita compunere a instanței

de fond, ce atrage nulitatea absolută a sentinței.

Astfel, în raport de

încadrarea juridică a faptei sesizată prin rechizitoriu, respectiv infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

(fără a fi incidente dispozițiile Legii nr. 78/2000 și Legii nr. 161/2003) și

dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, în compunerea

completului trebuia să intre un singur judecător, or cel care a participat la

judecarea cauzei până la data pronunțării sentinței, a fost unul compus din 2

judecători, în mod nelegal.

Acest motiv care vizează

nelegalitatea hotărârilor, a fost însușit și de inculpata C.E.C.

Drept temei de casare, se

invocă dispozițiile prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen., ce trebuia luat în considerare și din oficiu.

Trecând la soluționarea

recursurilor, în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (1) și (2) C.

proc. pen., Înalta Curte constată fondate căile de atac deduse judecății pentru

considerentele ce se vor arăta.

Investirea Tribunalului Satu

– Mare ca instanță de fond competentă material conform art. 27 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., s-a făcut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Satu – Mare, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C.

pen., cu formă continuată, fără incidența dispozițiilor din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, și ale

Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit dispozițiilor art. 292

alin. (1) C. proc. pen., „instanța judecă în complet de judecată, a cărui

compunere este cea prevăzută de lege”.

Pe de altă parte, conform art.

54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată,

„cauzele date, potrivit legii în competența de primă instanță a judecătoriei,

tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un singur

judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări

sociale”.

În cauza de față, prima

instanță, a judecat procesul penal cu nesocotirea dispozițiilor legale citate,

care se referă la compunerea instanței, pronunțând o hotărâre lovită de

nulitate absolută, caz prevăzut de art. 197 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

La toate termenele acordate,

începând cu primul, stabilit la data de 13 aprilie 2004, până la cel de la data

de 12 octombrie 2005, completul de judecată, a fost compus din doi judecători,

administrându-se în această compunere, întreaga activitate procesuală specifică

fazei cercetării judecătorești.

Astfel, au fost ascultați

inculpații, audiați martorii propuși în actul de acuzare și cei propuși în

apărare de inculpați, s-a dispus efectuarea de către Laboratorul Interjudețean

Timișoara, a unei expertize criminalistice grafice, și ascultarea

înregistrărilor audio, pronunțându-se astfel asupra concludenței și utilității

acestor mijloace de probă.

După administrarea probelor,

în condițiile expuse, la data de 12 octombrie 2005, instanța constatând

terminată cercetarea judecătorească, a trecut la dezbateri, în complet compus

dintr-un singur judecător, motivat însă de împrejurarea că se pronunțase

decizia nr. V din 26 septembrie 2005 - a Secțiilor Unite, Înalta Curte de

Casație și Justiție, care stabilea această compunere legală în cauzele care au

ca obiect infracțiuni la Legea nr. 78/2000.

Motivarea reținută, confirmă

faptul că instanța a judecat în această compunere până la data de 12 octombrie

2005, în considerarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 ce

prevedeau, complete specializate de doi judecători, apreciind în cauză

incidente dispozițiile acestei legi.

În raport de cele expuse,

rezultă cu evidență că prima instanță, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea

dispozițiilor legale privitoare la compunerea completului de judecată, a căror

nerespectare atrage nulitatea absolută, vătămările procesuale neputând fi

înlăturate în alt mod decât prin anularea acestei sentințe.

Pe cale de consecință,

recursurile vor fi admise, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit.

d), se vor casa ambele hotărâri, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la

instanța de fond, Tribunalul Satu - Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de recurenții inculpați C.E.C. și B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 157/ A

din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 565 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Satu Mare.

Trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 mai 2007.