ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5993/2005

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 806 din 02

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.

334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001,

în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C.

pen., au fost condamnați inculpații N.A. și G.T., la o pedeapsă de câte 4 ani

închisoare fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul executat în

arest preventiv, respectiv reținerea din 23 august 2004 și arestul preventiv de

la 16 septembrie 2004.

S-a constatat că suma de 250 dolari

S.U.A., pusă la dispoziția martorului denunțător R.P., în vederea realizării

flagrantului a fost restituită acestuia.

Au fost obligați inculpații să

plătească către stat câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar, a arătat

că reține următoarea situație de fapt.

În luna august 2004, F.I. din orașul

Carei, județul Satu Mare, a venit în București cu intenția de a practica

prostituția, ocupație pe care o are de la vârsta de 15 ani.

Aflându-se pe linia de centură a municipiului

București a fost acostată de un taximetrist, căruia i s-a confesat că practică

prostituția, context în care acesta a dus-o numitului G.T., care la rândul său,

a dus-o la locuința inculpatului N.A., cu acordul acesteia, unde se mai aflau

încă două persoane de sex feminin, respectiv numitele L. și C., care practicau

la rândul lor tot prostituția.

Fiind nemulțumită că cea mai mare

parte din banii obținuți reveneau celor doi inculpați, F.I. și-a manifestat

dorința de a pleca de la aceștia.

În acest context, inculpatul G.T. a

luat legătura cu numitul R.P., căruia i-a propus să o vândă pe partea vătămată

în vederea practicării prostituției, în schimbul sumei de 250 dolari S.U.A.

Martorul denunțător, R.P., a

informat organele de poliție, astfel că, în ziua de 23 august 2004, s-a

realizat flagrantul, găsindu-se asupra numitului N.A. suma de 250 dolari S.U.A.,

pe care îi primise de la martorul denunțător.

În contextul situației de fapt,

expuse și reținute s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către

cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., astfel că, instanța

a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimiși în judecată

inculpații, respectiv art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

întrucât practicarea prostituției de către F.I., s-a făcut cu consimțământul

acesteia.

Prin urmare, cei doi inculpați au

fost condamnați, în baza textului de lege menționat mai sus la o pedeapsă de 4

ani închisoare pentru fiecare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., care este obligatorie.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la

art. 72 C. pen., astfel că, o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru fiecare

inculpat este de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen.

Reținând că nu au încetat cauzele și

condițiile care au dus la arestarea inculpaților, că ele se mențin în

continuare și în plus reținându-se vinovăția și fiind condamnați, în temeiul art.

350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsa

aplicată fiecăruia, timpul executat preventiv, începând cu data reținerii și a

arestului preventiv.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați, care au

formulat o critică comună și aceasta vizează greșita individualizarea a

pedepsei, în sensul că este mare, solicitând reducerea acesteia.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a examinat apelurile declarate de inculpați, în raport de motivul comun

invocat, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză,

cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., astfel că, prin decizia

penală nr. 580 din 29 iulie 2005, apelurile declarate au fost respinse, ca

nefondate, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei s-a

motivat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor aplicate

inculpaților, întrucât instanța de fond a făcut o justă și corectă interpretare

a prevederilor art. 72 C. pen., astfel că, pedepsele aplicate își ating scopul

înscris în art. 52 C. pen.

În temeiul art. 385

3

C.

proc. pen., în termen legal au declarat recurs cei doi inculpați, pentru

inculpatul N.A., avocatul acestuia a solicitat achitarea, întrucât din

ansamblul probator de la dosar, nu rezultă că acesta ar fi comis infracțiunea

de proxenetism, iar cel de-al doilea motiv, care este comun pentru ambii

recurenți, se referă la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că

pedeapsa de 4 ani închisoare este mare, solicitând reducerea acesteia.

Examinând recursurile declarate, în

raport de motivele invocate, care ar constitui cazuri de casare înscrise la pct.

17

1

, 18 și 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., de actele și

lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată

că recursurile de față sunt nefondate, pentru considerente ce se vor dezvolta

în continuare.

Referitor la motivul de recurs

invocat de către recurentul inculpat N.A., constând în aceea că nu a comis

infracțiunea de proxenetism și că nu sunt probe care să ateste implicarea sa în

această faptă, solicitând achitarea, se constată că este neîntemeiat.

Din mijloacele de probă existente la

dosar, rezultă în mod indubitabil că inculpatul este vinovat de comiterea

infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.,

pentru care a fost condamnat.

Din ansamblul probator existent la

dosar și care va fi expus rezultă următoarele:

Din declarațiile martorului

denunțător R.P. date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească,

rezultă că inculpatul G.T. s-a întâlnit cu acesta, în ziua de 20 august 2004,

fiind invitat în domiciliul său, ocazie cu care i-a fost prezentată o tânără

pentru care l-a informat că practică prostituția și să-i dea, pentru ea, suma

de 250 dolari S.U.A. Precizează în continuare martorul că, la momentul descris

i s-a părut că acea tânără era speriată, ca și cum ar fi fost sechestrată,

astfel că a informat organele de poliție.

Potrivit proceselor verbale

întocmite de către organele de cercetare penală rezultă că la data menționată s-a

prezentat la organele de poliție R.P., care le-a învederat faptul că, un tânăr

cu numele de T. i-a propus să-i vândă o fată, contra sumei de 250 dolari S.U.A.

În acest context, s-a luat hotărârea

de a se realiza flagrantul, astfel că, denunțătorul l-a sunat pe inculpatul G.T.

spunându-i că acceptă cele discutate anterior și, în jurul orei 13

35

,

s-au întâlnit în zona Gării de Nord, când prezent la locul discuțiilor a fost

și inculpatul N.A. Aici denunțătorul i-a dat suma de 250 dolari S.U.A.

inculpatului G.T., care l-a rândul săi i-a transmis celuilalt inculpat, însă în

prealabil N.A. a sunat la domiciliu pentru a venii partea vătămată, lucru ce

s-a realizat, venind însoțită de către fiica sa vitregă S.R.

Din declarațiile părții vătămate

rezultă că cei doi inculpați, cum și una dintre cele două fete care practicau

prostituția și se aflau în imobilul inculpatului N.A., îi aduceau diverși

bărbați de la care încasa sume cuprinse între 150.000 și 200.000 lei, iar banii

îi luau cei doi inculpați, ei rămânându-i sume modeste.

De asemenea, inculpatul G.T., în

declarațiile date recunoaște că a dus-o pe partea vătămată F.I., la domiciliul

inculpatului N.A., unde se mai aflau încă două fete care practicau prostituția

și, atât el cât și celălalt se ocupau de clienți.

Așa fiind, din mijloacele de probă

existente la dosar, rezultă în mod nemijlocit că inculpatul N.A. a comis

infracțiunea de proxenetism, pentru care a fost condamnat.

Prin urmare, critica sa vizând

nevinovăția este infirmată de actele și lucrările de la dosar și în consecință

se va înlătura.

Referitor la motivul comun de recurs

invocat de către cei doi inculpați, vizând greșita individualizare a pedepsei, în

sensul că li s-au aplicat pedepse mari, în raport de gravitatea faptei și

datele lor personale și se impune reducerea, se constată că este neîntemeiat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale

a codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de dispozițiile înscrise la art.

72 C. pen., se constată că instanțele au făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei, când li s-a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de

câte 4 ani închisoare, ținându-se seama de gradul de pericol social mărit al

faptei, de împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta și care

constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 3 ani și 10 ani închisoare, precum

și de datele personale ale inculpaților, care își asigurau existența în modul

descris mai sus.

Așa fiind, nu sunt temeiuri care să

justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

fiecăruia, reflectă o evaluare justă a gravității faptei, la vinovăția

inculpaților și periculozitatea lor socială, fiind de natură să ducă la

reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.

Cum nici unul dintre motivele de

recurs invocate nu constituie cazuri de casare potrivit pct. 17

1

, 18

și 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., și nici din oficiu, potrivit pct.

21 alin. (3), nu se constată, recursurile declarate se vor respinge, ca

nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.A. și G.T., împotriva deciziei penale nr. 580 din 29

iulie 2005, a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților timpul reținerii de o zi, din data de 23 august 2004, precum și

cel al arestării preventive, de la 16 septembrie 2004, la 25 octombrie 2005,

pentru fiecare.

Obligă pe recurentul inculpat N.A.

la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe

recurentul inculpat G.T. la plata cu același titlu a sumei de 220 RON, din care

suma de 100 RON reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 25 octombrie 2005.