ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5993/2005

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 806 din 02 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., au fost condamnați inculpații N.A. și G.T., la o pedeapsă de câte 4 ani închisoare fiecare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul executat în arest preventiv, respectiv reținerea din 23 august 2004 și arestul preventiv de la 16 septembrie 2004. S-a constatat că suma de 250 dolari S.U.A., pusă la dispoziția martorului denunțător R.P., în vederea realizării flagrantului a fost restituită acestuia. Au fost obligați inculpații să plătească către stat câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar, a arătat că reține următoarea situație de fapt. În luna august 2004, F.I. din orașul Carei, județul Satu Mare, a venit în București cu intenția de a practica prostituția, ocupație pe care o are de la vârsta de 15 ani.

Aflându-se pe linia de centură a municipiului București a fost acostată de un taximetrist, căruia i s-a confesat că practică prostituția, context în care acesta a dus-o numitului G.T., care la rândul său, a dus-o la locuința inculpatului N.A., cu acordul acesteia, unde se mai aflau încă două persoane de sex feminin, respectiv numitele L. și C., care practicau la rândul lor tot prostituția. Fiind nemulțumită că cea mai mare parte din banii obținuți reveneau celor doi inculpați, F.I. și-a manifestat dorința de a pleca de la aceștia. În acest context, inculpatul G.T. a luat legătura cu numitul R.P., căruia i-a propus să o vândă pe partea vătămată în vederea practicării prostituției, în schimbul sumei de 250 dolari S.U.A.

Martorul denunțător, R.P., a informat organele de poliție, astfel că, în ziua de 23 august 2004, s-a realizat flagrantul, găsindu-se asupra numitului N.A. suma de 250 dolari S.U.A., pe care îi primise de la martorul denunțător. În contextul situației de fapt, expuse și reținute s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., astfel că, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât practicarea prostituției de către F.I., s-a făcut cu consimțământul acesteia.

Prin urmare, cei doi inculpați au fost condamnați, în baza textului de lege menționat mai sus la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru fiecare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., care este obligatorie. La individualizarea și aplicarea pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că, o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru fiecare inculpat este de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpaților, că ele se mențin în continuare și în plus reținându-se vinovăția și fiind condamnați, în temeiul art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul executat preventiv, începând cu data reținerii și a arestului preventiv. Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați, care au formulat o critică comună și aceasta vizează greșita individualizarea a pedepsei, în sensul că este mare, solicitând reducerea acesteia. Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelurile declarate de inculpați, în raport de motivul comun invocat, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., astfel că, prin decizia penală nr. 580 din 29 iulie 2005, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În considerentele deciziei s-a motivat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât instanța de fond a făcut o justă și corectă interpretare a prevederilor art. 72 C. pen., astfel că, pedepsele aplicate își ating scopul înscris în art. 52 C. pen. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., în termen legal au declarat recurs cei doi inculpați, pentru inculpatul N.A., avocatul acestuia a solicitat achitarea, întrucât din ansamblul probator de la dosar, nu rezultă că acesta ar fi comis infracțiunea de proxenetism, iar cel de-al doilea motiv, care este comun pentru ambii recurenți, se referă la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 4 ani închisoare este mare, solicitând reducerea acesteia.

Examinând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, care ar constitui cazuri de casare înscrise la pct. 17 1 , 18 și 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursurile de față sunt nefondate, pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare. Referitor la motivul de recurs invocat de către recurentul inculpat N.A., constând în aceea că nu a comis infracțiunea de proxenetism și că nu sunt probe care să ateste implicarea sa în această faptă, solicitând achitarea, se constată că este neîntemeiat. Din mijloacele de probă existente la dosar, rezultă în mod indubitabil că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care a fost condamnat.

Din ansamblul probator existent la dosar și care va fi expus rezultă următoarele: Din declarațiile martorului denunțător R.P. date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, rezultă că inculpatul G.T. s-a întâlnit cu acesta, în ziua de 20 august 2004, fiind invitat în domiciliul său, ocazie cu care i-a fost prezentată o tânără pentru care l-a informat că practică prostituția și să-i dea, pentru ea, suma de 250 dolari S.U.A. Precizează în continuare martorul că, la momentul descris i s-a părut că acea tânără era speriată, ca și cum ar fi fost sechestrată, astfel că a informat organele de poliție. Potrivit proceselor verbale întocmite de către organele de cercetare penală rezultă că la data menționată s-a prezentat la organele de poliție R.P., care le-a învederat faptul că, un tânăr cu numele de T. i-a propus să-i vândă o fată, contra sumei de 250 dolari S.U.A.

În acest context, s-a luat hotărârea de a se realiza flagrantul, astfel că, denunțătorul l-a sunat pe inculpatul G.T. spunându-i că acceptă cele discutate anterior și, în jurul orei 13 35 , s-au întâlnit în zona Gării de Nord, când prezent la locul discuțiilor a fost și inculpatul N.A. Aici denunțătorul i-a dat suma de 250 dolari S.U.A. inculpatului G.T., care l-a rândul săi i-a transmis celuilalt inculpat, însă în prealabil N.A. a sunat la domiciliu pentru a venii partea vătămată, lucru ce s-a realizat, venind însoțită de către fiica sa vitregă S.R. Din declarațiile părții vătămate rezultă că cei doi inculpați, cum și una dintre cele două fete care practicau prostituția și se aflau în imobilul inculpatului N.A., îi aduceau diverși bărbați de la care încasa sume cuprinse între 150.000 și 200.000 lei, iar banii îi luau cei doi inculpați, ei rămânându-i sume modeste.

De asemenea, inculpatul G.T., în declarațiile date recunoaște că a dus-o pe partea vătămată F.I., la domiciliul inculpatului N.A., unde se mai aflau încă două fete care practicau prostituția și, atât el cât și celălalt se ocupau de clienți. Așa fiind, din mijloacele de probă existente la dosar, rezultă în mod nemijlocit că inculpatul N.A. a comis infracțiunea de proxenetism, pentru care a fost condamnat. Prin urmare, critica sa vizând nevinovăția este infirmată de actele și lucrările de la dosar și în consecință se va înlătura. Referitor la motivul comun de recurs invocat de către cei doi inculpați, vizând greșita individualizare a pedepsei, în sensul că li s-au aplicat pedepse mari, în raport de gravitatea faptei și datele lor personale și se impune reducerea, se constată că este neîntemeiat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Față de dispozițiile înscrise la art. 72 C. pen., se constată că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, când li s-a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de câte 4 ani închisoare, ținându-se seama de gradul de pericol social mărit al faptei, de împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 3 ani și 10 ani închisoare, precum și de datele personale ale inculpaților, care își asigurau existența în modul descris mai sus.

Așa fiind, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată fiecăruia, reflectă o evaluare justă a gravității faptei, la vinovăția inculpaților și periculozitatea lor socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen. Cum nici unul dintre motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare potrivit pct. 17 1 , 18 și 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., și nici din oficiu, potrivit pct. 21 alin. (3), nu se constată, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.A. și G.T., împotriva deciziei penale nr. 580 din 29 iulie 2005, a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii de o zi, din data de 23 august 2004, precum și cel al arestării preventive, de la 16 septembrie 2004, la 25 octombrie 2005, pentru fiecare. Obligă pe recurentul inculpat N.A. la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat G.T. la plata cu același titlu a sumei de 220 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului de Justiție. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2005.