ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5406/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 22 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul P.T., împotriva rezoluției nr. 156/P/2006 din 4 mai 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei. S-a reținut că prin rezoluția sus-arătată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen. Cercetările penale efectuate au stabilit că petiționarul P.T., parte într-un proces aflat spre soluționare la judecătorul M.C., a acuzat-o pe aceasta de încălcarea normelor de procedură penală deoarece a declarat secretă ședința de judecată și i-a adresat întrebări caracterizate ca fiind „retorice”.

Întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte penale de către judecător, în temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta. Soluția de neurmărire penală i-a fost comunicată petentului, iar acesta, la data de 6 iunie 2006, a formulat plângere împotriva rezoluției, adresată Curții de Apel Cluj. În conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiționarul trebuia să se adreseze cu plângere împotriva măsurii dispuse de procuror la procurorul ierarhic superior celei care a dispus rezoluția de neurmărire penală. Numai după parcurgerea acestei proceduri obligatorii și după respingerea plângerii conform celor arătate mai sus, petiționarul se putea adresa cu plângere în fața instanței de judecată căreia i-ar fi revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Constatând această situație, instanța de fond a respins plângerea petiționarului, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petiționarul P.T., fără a arăta motivele de casare. Verificând hotărârea atacată din oficiu, potrivit dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat. Parcurgerea procedurii prevăzută de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., este obligatorie și numai realizarea acesteia îngăduie părții interesate să se adreseze instanței de judecată cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În absența îndeplinirii acestei etape prealabile obligatorii, plângerea adresată direct instanței de judecată este inadmisibilă.

Așa fiind, recursul petiționarului P.T. este nefondat și va fi respins, ca atare, iar petiționarul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.T. împotriva sentinței penale nr. 56 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2006.