ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5406/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 22

iunie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată

de petentul P.T., împotriva rezoluției nr. 156/P/2006 din 4 mai 2006 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 50 lei.

S-a reținut că prin rezoluția

sus-arătată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătorul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 247 C. pen.

Cercetările penale efectuate au

stabilit că petiționarul P.T., parte într-un proces aflat spre soluționare la

judecătorul M.C., a acuzat-o pe aceasta de încălcarea normelor de procedură

penală deoarece a declarat secretă ședința de judecată și i-a adresat întrebări

caracterizate ca fiind „retorice”.

Întrucât din actele premergătoare

efectuate nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte penale de către judecător, în

temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Soluția de neurmărire penală i-a

fost comunicată petentului, iar acesta, la data de 6 iunie 2006, a formulat

plângere împotriva rezoluției, adresată Curții de Apel Cluj.

În conformitate cu dispozițiile art.

275 – art. 278 C. proc. pen., petiționarul trebuia să se adreseze cu plângere

împotriva măsurii dispuse de procuror la procurorul ierarhic superior celei

care a dispus rezoluția de neurmărire penală.

Numai după parcurgerea acestei

proceduri obligatorii și după respingerea plângerii conform celor arătate mai

sus, petiționarul se putea adresa cu plângere în fața instanței de judecată

căreia i-ar fi revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Constatând această situație,

instanța de fond a respins plângerea petiționarului, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs petiționarul P.T., fără a arăta motivele de casare.

Verificând hotărârea atacată din

oficiu, potrivit dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

Parcurgerea procedurii prevăzută de art.

275 – art. 278 C. proc. pen., este obligatorie și numai realizarea acesteia

îngăduie părții interesate să se adreseze instanței de judecată cu plângere

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În absența îndeplinirii acestei etape

prealabile obligatorii, plângerea adresată direct instanței de judecată este

inadmisibilă.

Așa fiind, recursul petiționarului P.T.

este nefondat și va fi respins, ca atare, iar petiționarul obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.T. împotriva sentinței penale nr. 56 din 22 iunie

2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 septembrie 2006.