ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3968/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1369 din 25 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 12718/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Șt.I. împotriva pârâtei F.I. și în consecință s-a dispus anularea H.A.G. din 16 aprilie 2003 și a măsurilor dispuse prin aceasta referitoare la reclamant și s-au disjuns capetele de cerere referitoare la repunerea reclamantului în situația anterioară și plata despăgubirilor salariale cuvenite. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a fost convocat pentru data când s-a desfășurat adunarea generală în care s-a adoptat hotărârea prin care reclamantului i-a fost retrasă funcția pe care o deținea, pârâta nefăcând dovada legalei convocări, deși i s-a acordat un termen în acest scop.

Prin urmare, fiind îndeplinite cerințele art. 131 și următoarele din Legea nr. 31/1990, aplicabile și pârâtei, deși aceasta are un regim specific definit de Legea nr. 109/1996, acțiunea reclamantei a fost admisă. Apelul formulat de pârâtă a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 802 din 29 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3059/2005 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Instanța de control judiciar, în argumentarea deciziei, respingând susținerile pârâtei în sensul că reclamantul a fost convocat telefonic, în conformitate cu dispozițiile art. 41 din Legea nr. 109/1996, a reținut că, în mod corect, față de lipsa dovezii acestei convocări prima instanță a dispus anularea hotărârii adoptate în aceste condiții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocând totodată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece acesta a fost numit în funcția de cenzor la data de 9 aprilie 2002, fără respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996. În privința fondului, recurentul susține că ambele instanțe au apreciat nejustificat faptul că reclamantul nu a fost legal convocat pentru adunarea generală din 16 aprilie 2003, deși convocarea s-a efectuat atât telefonic cât și prin afișare la ușa principală, împrejurare contestată de reclamant. Analizând recursul formulat prin prisma excepției și motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. În privința excepției lipsei calității procesuale a reclamantului în formularea acțiunii derivate din încălcarea dispozițiilor Legii nr. 109/1996 cu ocazia numirii acestuia în funcția de cenzor, la data de 9 aprilie 2002, Înalta Curte constată că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă anularea hotărârii din 16 aprilie 2003 pentru nelegala convocare a acesteia și nu analizarea modului în care au fost îndeplinite condițiile cerute de lege pentru numirea reclamantului în funcția de cenzor, instanțele nefiind investite cu o astfel de cerere. Prin urmare, excepția fiind nefondată va fi respinsă. Aceeași soluție se impune și în privința criticilor de fond, deoarece așa cum corect au reținut ambele instanțe, reclamantul nu a fost legal convocat pentru a participa la adunarea generală în care s-a adoptat hotărârea a cărei anulare a solicitat-o.

Deși recurenta a susținut constant că a respectat dispozițiile legale referitoare la convocare, nu a depus și probele necesare în acest sens. În consecință, reținând că hotărârile pronunțate sunt legale, acestea vor fi menținute ca atare, ca efect al respingerii recursului declarat de pârâtă. Totodată, cererea formulată de intimat pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta U.J.C.C. ILFOV împotriva deciziei nr. 802 din 29 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant Șt.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2006.