ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3968/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3968/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

1369 din 25 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 12718/2004 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul Șt.I. împotriva pârâtei F.I. și în consecință s-a dispus anularea H.A.G.

din 16 aprilie 2003 și a măsurilor dispuse prin aceasta referitoare la reclamant

și s-au disjuns capetele de cerere referitoare la repunerea reclamantului în

situația anterioară și plata despăgubirilor salariale cuvenite.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a fost

convocat pentru data când s-a desfășurat adunarea generală în care s-a adoptat

hotărârea prin care reclamantului i-a fost retrasă funcția pe care o deținea,

pârâta nefăcând dovada legalei convocări, deși i s-a acordat un termen în acest

scop.

Prin urmare, fiind

îndeplinite cerințele art. 131 și următoarele din Legea nr. 31/1990, aplicabile

și pârâtei, deși aceasta are un regim specific definit de Legea nr. 109/1996,

acțiunea reclamantei a fost admisă.

Apelul formulat de pârâtă a

fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 802 din 29 noiembrie

2005 pronunțată în dosarul nr. 3059/2005 al Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Instanța de control

judiciar, în argumentarea deciziei, respingând susținerile pârâtei în sensul că

reclamantul a fost convocat telefonic, în conformitate cu dispozițiile art. 41

din Legea nr. 109/1996, a reținut că, în mod corect, față de lipsa dovezii

acestei convocări prima instanță a dispus anularea hotărârii adoptate în aceste

condiții.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocând totodată și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului deoarece acesta a fost numit în

funcția de cenzor la data de 9 aprilie 2002, fără respectarea prevederilor

Legii nr. 109/1996.

În privința fondului,

recurentul susține că ambele instanțe au apreciat nejustificat faptul că

reclamantul nu a fost legal convocat pentru adunarea generală din 16 aprilie

2003, deși convocarea s-a efectuat atât telefonic cât și prin afișare la ușa

principală, împrejurare contestată de reclamant.

Analizând recursul formulat

prin prisma excepției și motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

În privința excepției lipsei

calității procesuale a reclamantului în formularea acțiunii derivate din

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 109/1996 cu ocazia numirii acestuia în

funcția de cenzor, la data de 9 aprilie 2002, Înalta Curte constată că obiectul

prezentei acțiuni îl reprezintă anularea hotărârii din 16 aprilie 2003 pentru

nelegala convocare a acesteia și nu analizarea modului în care au fost

îndeplinite condițiile cerute de lege pentru numirea reclamantului în funcția

de cenzor, instanțele nefiind investite cu o astfel de cerere.

Prin urmare, excepția fiind

nefondată va fi respinsă.

Aceeași soluție se impune și

în privința criticilor de fond, deoarece așa cum corect au reținut ambele

instanțe, reclamantul nu a fost legal convocat pentru a participa la adunarea

generală în care s-a adoptat hotărârea a cărei anulare a solicitat-o. Deși

recurenta a susținut constant că a respectat dispozițiile legale referitoare la

convocare, nu a depus și probele necesare în acest sens.

În consecință, reținând că

hotărârile pronunțate sunt legale, acestea vor fi menținute ca atare, ca efect

al respingerii recursului declarat de pârâtă.

Totodată, cererea formulată

de intimat pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi

respinsă ca nedovedită

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta U.J.C.C. ILFOV împotriva deciziei nr. 802 din 29 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, ca nefondat.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant Șt.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.