ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 decembrie 2003, creditoarea B.C.R. SA, sucursala Satu Mare, a solicitat executarea silită a imobilului proprietatea debitorilor D.A. și D.L.A. (garanți ipotecari ai SC R. SRL), în temeiul titlurilor executorii, respectiv: contractul de credite nr. 193 din 27 mai 2002, actul adițional nr. 193/A din 9 septembrie 2002; actul adițional nr. 193/B din 18 octombrie 2002, actul adițional nr. 193/C din 21 noiembrie 2002; contractul de garanție imobiliară nr. 193/A din 18 octombrie 2002 autentificat sub nr. 6999 din 18 octombrie 2002. Prin încheierea nr. 268 din 21 ianuarie 2004, Judecătoria Satu Mare, în temeiul art. 373 alin. (1) C. proc.

civ. a admis cererea executorului judecătoresc N.D. și a dispus încuviințarea executării silite a titlurilor executorii enumerate mai sus. Împotriva acestei încheieri au declarat apel fidejusorii D.A. și D.L.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apel au solicitat conexarea acestui dosar la cauzele înregistrate sub nr. 819/2004, 824/2004 și aflate pe rolul aceleiași instanțe, Curtea de Apel Oradea în care aceleași părți au calitatea de fidejusori ai debitoarei SC R. SRL Satu Mare, garantând cu instituirea ipotecii asupra apartamentelor proprietate personală până la concurența creditului de 16 miliarde lei acordat de B.C.R. Satu Mare. Totodată apelanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 573 pronunțată la 10 februarie 2004, Judecătoria Satu Mare le-a respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei din acel dosar, B.C.R.

Satu Mare să elibereze o adeverință privind radierea ipotecii instituită asupra apartamentului, întrucât suma de 349.908.800 lei a fost consemnată la CEC Satu Mare la dispoziția acestei bănci, sentința fiind atacată cu apel, aflat în curs de soluționare. Față de cele învederate, în cuprinsul motivelor de apel s-a formulat și o cerere de suspendare a soluționării prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 407/A din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de D.A. și D.L.A., precum și cererea de suspendare a cauzei. Pentru a decide astfel, a reținut în esență că apelanții nu au formulat, concret, critici cu privire la nelegalitatea și netemeinicia încheierii prin care s-a încuviințat executarea, ci au susținut că au achitat și au pus la dispoziția creditoarei B.C.R.

Satu Mare suma de 349.908.800 lei reprezentând valoarea ipotecii, conform recipisei nr. 1176752 din 20 noiembrie 2003. În termenul legal, aceleași părți au declarat recurs împotriva deciziei din apel, invocând critici pe care le-au încadrat în prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât față de SC R. SRL s-a declanșat procedura falimentului, iar judecătorul sindic a numit în calitate de lichidatoare SC C. LJ 2000 SA Satu Mare. S-a precizat că în dosarul nr. 6482/2002 al Tribunalului Satu Mare, creditoarea B.C.R. Satu Mare a formulat cerere de scoatere la masa credală a bunurilor societății în faliment și autorizarea acesteia să vândă la licitație, garanțiile societății și ale fidejusorilor și s-au invocat modificări referitoare la Legea nr. 149 din 12 mai 2004. Referitor la cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., Înalta Curtea va respinge această cerere întrucât, pe de o parte, această măsură temporară de întrerupere a cursului judecății are caracter facultativ, iar pe de altă parte, apreciază că nu sunt întrunite condițiile unei legături determinante privind existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 573 din 10 februarie 2004 a Judecătoriei Satu Mare. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Încuviințarea executării silite a fost realizată în baza titlurilor executorii: contractul de credit nr. 193 din 27 mai 2002, a actelor adiționale și a contractului de garanție imobiliară nr. 193/A din 18 octombrie 2002 autentificat sub nr. 6999 din 18 octombrie 2002, astfel cum au fost enumerate în dispozitivul încheierii nr. 268 pronunțată la 21 ianuarie 2004 de Judecătoria Satu Mare.

Criticile evidențiate în apel și recurs nu pot constitui motive de nelegalitate în materia încuviințării executării silite, reglementată de dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ. ci acestea, pot constitui, eventual, incidente ce se soluționează numai pe calea contestației la executare. În limitele investirii, la cererea părții instanța, prin intermediul executorului judecătoresc a urmărit prin procedura încuviințării executării, astfel, cum aceasta este reglementată potrivit art. 373 C. proc. civ., îndeplinirea obligațiilor cuprinse în titlurile executorii. Ca atare, prin contractul de garanție imobiliară nr. 193/A din 18 octombrie 2002, D.A. și D.L.A. în calitate de giranți cu ipoteca în contractul de împrumut încheiat cu B.C.R., sucursala județeană Satu Mare, s-au obligat a garanta împrumutul în sumă de 16.000.000.000 lei, plus dobânzi, comisioane și speze aferente prin ipoteca de rang I asupra imobilului situat în Satu Mare, la valoarea de 342.908.800 lei.

Prin caracteristicile sale, fidejusiunea este reglementată ca un contract prin care o persoană denumită fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa. Specific raporturilor dintre creditor și fidejusor este că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul (în speță B.C.R.) poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanței, fără ca această urmărire să fie condiționată de o prealabilă urmărire a debitorului principal (art. 1663 C. civ.). Actele adiționale încheiate ulterior au majorat suma împrumutată la 16 miliarde lei și au prelungit perioada de creditare.

Prin contractul de cauțiune amintit, fidejusorii s-au obligat pe de o parte să garanteze în favoarea B.C.R., sucursala Satu Mare, creditul, dobânzile, comisioanele și spezele aferente, acordate debitoarei SC R. SRL și totodată să garanteze obligația în mod solidar cu debitoarea, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune. În aceste condiții, la 15 decembrie 2002, creanța băncii asupra debitoarei SC R. SRL aferentă contractului de credit era în sumă de 15.564.772.959 lei, reprezentând credit restant, iar creditoare a solicitat încuviințarea executării silite pentru recuperarea datoriei.

Împrejurarea că, ulterior încuviințării titlului executoriu, fidejusorii au consemnat la C.E.C., la dispoziția B.C.R., sucursala Satu Mare, o parte din creanță respectiv 349.908.800 lei nu constituie un motiv de admitere a recursului și de constatare a nelegalității încheierii prin care s-a încuviințat titlul executor, ci o apărare în cadrul unei eventuale contestații la executare. În raporturile dintre fidejusor și debitorul principal, raport juridic ce excede limitelor investirii acestei instanțe este de precizat că dacă fidejusorul a plătit creanța el se poate întoarce împotriva debitorului cu o acțiune în regres, respectând regulile prevăzute de art. 1669 și urm. C. civ. Concluzionând, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de suspendare a judecății. Respinge ca nefondat recursul declarat de fidejusorii D.A. și D.L.A. împotriva deciziei civile nr. 407/A din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2005.