ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3373/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 18 octombrie 2005, M.E. a formulat

contestația la executare înregistrată la nr. 144/2005, apel devenit nr. 163/2005

fond la Curtea Militară de Apel, împotriva deciziei nr. 22 din 1 aprilie 2004,

în dosarul nr. 52/2004, al acestei instanțe.

Temeiul de drept invocat de

contestator a fost art. 461 lit. c) C. proc. pen., iar în motivare a arătat că

prin dispozitivul hotărârii judecătorești menționate s-a dispus obligarea sa la

plata despăgubirilor civile în favoarea M.A.N. în sumă de 75.717.028 lei din

care suma de 33.046.524 lei în solidar cu Z.C.V., precum și la achitarea

dobânzii legale începând de la data de 3 noiembrie 1998 și până la achitarea

integrală a prejudiciului.

Contestatorul a arătat că în

hotărârea judecătorească respectivă se reține corect că în luna mai 2001 a

achitat suma de 35.000.000 lei ce reprezintă o parte din prejudiciul total

cauzat, chitanța doveditoare găsindu-se la dosar, însă în dispozitivul

hotărârii nu s-a făcut vorbire de acest lucru, astfel că este necesar, în

opinia sa, să se menționeze și în această parte a hotărârii, faptul că în luna

mai 2001 a achitat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 35.000.000 lei.

Prin sentința nr. 18 din 13

decembrie 2005, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de condamnatul M.E. reținând că din probele administrate

rezultă că la calculul prejudiciului atât în partea tehnică a cauzei (expertiza

contabilă, răspunsul la obiecțiuni, răspunsul solicitat de instanță cu privire

la reactualizarea sumelor) cât și în cea juridică (hotărâri pronunțate până în

prezent) a fost avută în vedere și s-a scăzut din total suma de 35.000.000 lei

depusă cu chitanța nr. D 0779615 din 5 iunie la M.Ap.N. – U.M. 01610 Roman.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs contestatorul, solicitând casarea hotărârii pronunțate și

admiterea contestației la executare, întrucât prin decizia nr. 22/2004 a Curții

Militare de Apel a fost obligat la plata sumei de 75.717.128 lei, fără a se lua

în calcul faptul că a achitat suma de 35.000.000 lei.

Recursul nu este fondat.

Fiind un mijloc procesual de

rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii prin contestația

la executare se pot invoca numai incidențe legate de punere în executare a

hotărârii, neputând fi formulate critici privind nelegalitatea sau temeinicia

hotărârii.

Ca atare, este inadmisibilă

contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond,

rezolvată cu autoritate de lucru judecat, cum este în cauză, cuantumul pagubei

produse prin infracțiune.

Deși soluția corectă era de

respingere ca inadmisibilă a contestației, în propria cale de atac a

recurentului, instanța de control judiciar nu poate schimba soluția deoarece ar

fi încălcat principiul prevăzută de art. 385

8

C. proc. pen., cu

privire la neagravarea situației în propria cale de atac.

În consecință, va fi respins

recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Va fi obligat recurentul la

cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.E. împotriva sentinței nr. 18 din 13 decembrie 2005 a

Curții Militare de Apel.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 mai 2006.