ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3373/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 18 octombrie 2005, M.E. a formulat contestația la executare înregistrată la nr. 144/2005, apel devenit nr. 163/2005 fond la Curtea Militară de Apel, împotriva deciziei nr. 22 din 1 aprilie 2004, în dosarul nr. 52/2004, al acestei instanțe. Temeiul de drept invocat de contestator a fost art. 461 lit. c) C. proc. pen., iar în motivare a arătat că prin dispozitivul hotărârii judecătorești menționate s-a dispus obligarea sa la plata despăgubirilor civile în favoarea M.A.N. în sumă de 75.717.028 lei din care suma de 33.046.524 lei în solidar cu Z.C.V., precum și la achitarea dobânzii legale începând de la data de 3 noiembrie 1998 și până la achitarea integrală a prejudiciului.

Contestatorul a arătat că în hotărârea judecătorească respectivă se reține corect că în luna mai 2001 a achitat suma de 35.000.000 lei ce reprezintă o parte din prejudiciul total cauzat, chitanța doveditoare găsindu-se la dosar, însă în dispozitivul hotărârii nu s-a făcut vorbire de acest lucru, astfel că este necesar, în opinia sa, să se menționeze și în această parte a hotărârii, faptul că în luna mai 2001 a achitat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 35.000.000 lei. Prin sentința nr. 18 din 13 decembrie 2005, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul M.E.

reținând că din probele administrate rezultă că la calculul prejudiciului atât în partea tehnică a cauzei (expertiza contabilă, răspunsul la obiecțiuni, răspunsul solicitat de instanță cu privire la reactualizarea sumelor) cât și în cea juridică (hotărâri pronunțate până în prezent) a fost avută în vedere și s-a scăzut din total suma de 35.000.000 lei depusă cu chitanța nr. D 0779615 din 5 iunie la M.Ap.N. – U.M. 01610 Roman. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând casarea hotărârii pronunțate și admiterea contestației la executare, întrucât prin decizia nr. 22/2004 a Curții Militare de Apel a fost obligat la plata sumei de 75.717.128 lei, fără a se lua în calcul faptul că a achitat suma de 35.000.000 lei.

Recursul nu este fondat. Fiind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii prin contestația la executare se pot invoca numai incidențe legate de punere în executare a hotărârii, neputând fi formulate critici privind nelegalitatea sau temeinicia hotărârii. Ca atare, este inadmisibilă contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat, cum este în cauză, cuantumul pagubei produse prin infracțiune. Deși soluția corectă era de respingere ca inadmisibilă a contestației, în propria cale de atac a recurentului, instanța de control judiciar nu poate schimba soluția deoarece ar fi încălcat principiul prevăzută de art. 385 8 C. proc.

pen., cu privire la neagravarea situației în propria cale de atac. În consecință, va fi respins recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.E. împotriva sentinței nr. 18 din 13 decembrie 2005 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2006.