ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4006/2007

Asupra recursului de față:

La 15 octombrie 2001 reclamanții

R.Ș.L. și R.V. au chemat în judecată pârâții A.P.A.P.S. și I.L. SA Călărași și

au solicitat obligarea pârâților să respecte proprietatea și posesia asupra

morii țărănești Ș.R. din comuna Cuza Vodă, județul Călărași, conform Legii nr.

10/2001.

Judecătoria Călărași, prin sentința

civilă nr. 4561 din 28 noiembrie 2001 a admis excepția necompetenței materiale

a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Călărași.

Instanța a reținut că reclamanții au

menționat că au notificat în baza Legii nr. 10/2001 pârâtele iar prin decizia

nr. 14 din 6 iulie 2001 pârâta I.L. SA Călărași a respins cererea de restituire

în natură.

În raport de prevederile art. 24

pct. 8 din Legea nr. 10/2001 s-a apreciat că revine Tribunalului Călărași

competența de soluționare a cauzei.

La Tribunalul Călărași, devenită

instanță de fond, primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 21

decembrie 2001, când instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul

art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

După

repunerea cauzei pe rol a formulat „întâmpinare" și „precizării" SC

I. SA Călărași societate rezultată în procesul de privatizare și care deține

imobilul în litigiul.

Din

documentul intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de acțiuni" nr. 80 din

9 februarie 1994 rezultă că valoarea tranzacționării celor 56.625 acțiuni este

de 676.096.000 lei. În anexa la contract este menționată și moara din comuna

Cuza Vodă cu o valoare de 6.617.000 lei.

La 21

februarie 2002 reclamanții R.Ș.L. și R.V. au prezentat „o precizare de

acțiune" prin care arată că solicită constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 80 din 9 februarie 1994 și obligarea

pârâtei SC I. SA Călărași să lase în deplină proprietate și posesie „moara

țărănească Ș.R." compusă din 3713 mp teren și construcție. Ca temei de

drept au fost invocate prevederile art. 132, art. 105 și art. 247 C. proc. civ.

și ale art. 480-481 și art. 969 C. civ.

Tribunalul

Călărași, prin sentința civilă nr. 568 din 24 mai 2002 a admis excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârât SC I. SA și în consecință a

respins acțiunea reclamanților împotriva pârâților.

Instanța a

reținut că reclamanții au inițiat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001

notificând pârâtele să le restituie în natură imobilul, teren și construcție

(moară). Prin modificarea acțiunii au solicitat constatarea nulității

contractului de vânzare cumpărare de acțiuni, motivându-și în drept acțiunea,

pe dispozițiile art. 480-481 C. civ. și art. 969 C. civ. În aceste condiții, în

lipsa contestației împotriva deciziei nr. 14 din 6 iulie 2001 prin care le-a

fost respinsă notificarea, fără ca aceștia să atace decizia, acțiunea

întemeiată pe dreptul comun modificată este inadmisibilă.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamanții R.Ș.L. și R.V.

Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia nr. 78 din 23 februarie 2006 a respins apelul declarat de R.V. și

R.Ș.L., decedat, și continuat de moștenitorii R.E. și R.M.C.

Instanța de

apel a confirmat soluția instanței de fond, apreciind că față de motivarea în

drept a acțiunii (art. 480-481 C. civ.), recursul este nefondat.

Reclamanții

R.V., R.E. și R.M.C. au formulat recurs împotriva hotărâri instanței de apel,

invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține,

în esență, că decizia instanței de apel se „remarcă" prin superficialitate

încălcându-se astfel prevederile art. 261 pct. 1 și 7 C. proc. civ. Nu sunt

evidențiate motivele pentru care acțiunea este inadmisibilă; au fost încălcate

prevederi constituționale privind liberul acces la justiție, ale Legii nr.

92/1992, ale Convenției Europene a drepturilor omului; obiectul cauzei îl

constituie o acțiune de drept comun în cadrul căreia s-a solicitat verificarea

valabilității titlurilor de proprietate.

Cu ocazia

dezbateri recursului, Curtea a pus în discuția părților problema competenței

materiale în raport de valoarea imobilului, obiect al litigiului.

Astfel cum

s-a arătat cu ocazia prezentării istoricului litigiului, reclamanții au

formulat o acțiune în temeiul prevederilor dreptului comun (Codul civil). De

astfel, o asemenea precizare este făcută și în cererea de recurs. Deci, în

speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora competența de primă instanță aparține tribunalului.

Î

n raport de obiectul litigiului competența

este atrasă în raport de valoarea obiectului litigiului.

La data

precizării acțiunii, față de obiectul acesteia (întemeiată pe dreptul comun) și

valoarea obiectului litigiului se cere 676.096.000 (valoarea întregului

„pachet" de acțiunii), competența de primă instanță aparținea Tribunalului

Călărași.

Pe parcursul

soluționării apelului, competența materială, în raport de valoarea obiectului

litigiului, a fost schimbată prin Legea nr. 219/2005 publicată în M.Of. nr. 609

din 14 iulie 2005.

Conform art.

2 pct 1 lit. b), Tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile în

materie civilă al căror obiect au o valoare de peste 500.000 Ron (5 miliarde

lei vechi).

Pe de altă

parte, potrivit art.

II

alin. (2) din Legea nr. 219/2005, apelurile

aflate pe rolul Curților de Apel la data intrării în vigoare a acestei legii

(nr. 219/2005) și care potrivit acesteia (vezi art. 2 pct. 4 C. proc. civ.)

sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale.

Ca atare, la

22 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, trebuia să trimită apelul spre competența

soluționare Tribunalului Călărași. Desigur completul urma a fi constituit

conform legii pentru soluționarea apelurilor.

Neprocedând

astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind deci întemeiat motivul

de recurs ridicat din oficiu și prevăzut de art. 304 pct.3 C. proc. civ.

Față de cel ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul, se

va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Călărași pentru

rejudecarea apelului.

Admiterea

acestui motiv de recurs, face de prisos examinarea, iar în această fază, a

celorlalte motive de recurs enunțate de reclamanții recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul recursul

declarat de reclamanții R.V., R.E. , R.M.C. împotriva deciziei nr. 78/A din 23

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și

trimite cauza la Tribunalul Călărași pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2007.