ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3621/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 13

martie 2006, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpatul B.M., zis O., în baza

art. 174 și 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă

de 10 ani ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

dedusă prevenția de la 28 iunie 2005 la zi.

S-a dispus confiscarea unui par.

S-a constatat că nu există

constituire de parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

noaptea de 21 iunie 2005, în locuința din municipiul Timișoara, inculpatul B.M.,

aflat sub influența alcoolului a exercitat acte de violență asupra fratelui

său, B.P. La intervenția victimei B.P., tatăl, inculpatul a orientat actele de

violență asupra acesteia, lovind-o în mod repetat cu corpuri dure și cu un

cuțit.

Organul de urmărire penală a fost

sesizat de către vecini abia în seara de 23 iunie 2005, când, efectuând

cercetarea la fața locului, a fost găsit B.P., tatăl, decedat în curtea

locuinței.

Până la săvârșirea echipei

operative, inculpatul B.M. și-a produs mai multe leziuni corporale, constând în

plăgi înjunghiate abdominale, pentru care a și fost internat în Spitalul Clinic

Timișoara.

Din raportul medico-legal de

autopsie rezultă că moartea numitului B.P., în vârstă de 62 ani, a fost

violentă, datorită șocului traumatic și hemoragic survenit în evoluția unui

politraumatism cranio-cerebral și facial (cu fractură de calotă craniană și

piramidă nazală) traumatism toracic (cu multiple fracturi costale și de stern)

și plagă înjunghiată fosa iliacă (interesare de mezenter).

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul B.M. a declarat apel, solicitând, în principal, schimbarea

încadrării juridice întrucât nu a urmărit uciderea victimei iar în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 156 din 17

aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, constatând că încadrarea juridică dată faptei este legală iar

pedeapsa corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat care, ca și în precedent a solicitat în

principal schimbarea încadrării juridice iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut în scris

și oral în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., nu este fondat.

Situația de fapt reținută rezultă

fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate.

Deși momentul aplicării loviturilor

nu a fost văzut de vreo altă persoană, fapta fiind săvârșită în locuință, în

care mai era prezent fratele inculpatului, respectiv martorul B.P., care, însă,

s-a refugiat în altă încăpere, acesta din urmă a auzit rugămințile adresate de

victimă agresorului de a nu mai lovi.

Inculpatul, de altfel, a recunoscut

că el este cel care a lovit victima, pe fondul unei dispute în care fratele și

tatăl său erau împotriva sa și au încercat să-l agreseze, împrejurare care,

însă, nu este susținută de alte mijloace de probă.

Încadrarea juridică este legală,

fiind dovedit, în raport de constatările medico-legale la autopsie, că

inculpatul, aplicând mai multe lovituri cu corp dur și cuțit, cu intensitate

mare și în zone vitale (fracturi craniene, costale și de stern, înjunghiere

fosa iliacă), a avut reprezentarea consecinței acestor acte de violență asupra

vieții victimei, pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Nici critica privind greșita

individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

Instanțele au ținut seama de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., la aplicarea acesteia, respectiv de

limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii,

împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, astfel

încât, așa cum a fost proporționalizată, pedeapsa este și justificată și

necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare ale

sancțiunii, cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru cele ce preced și constatând,

din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul dintre celelalte

cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul inculpatului B.M. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce

timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 iunie 2005 la 7 iunie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 156 din 17 aprilie 2006

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 28 iunie 2005 la 7 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.