ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9488/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 33 din 17

ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a

fost admisă acțiunea formulată de C.V. și C.M. împotriva

pârâților N.P.R.M., N.C.T., N.C.M., N.L.A.M.V., dispunându-se obligarea

acestora de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și

posesie imobilul situat în București.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a avut în vedere în esență că defuncta N.E.,

mătușa pârâtului N.R.M.P. a încheiat cu Primăria municipiului

București la data de 27 octombrie 1996 în temeiul Legii nr. 112/1995 un

contract de vânzare-cumpărare privitor la apartamentul situat în

București, însă prin hotărâre irevocabilă s-a constatat

nulitatea acestui contract de vânzare-cumpărare, dispunându-se și

obligarea beneficiarului actului anulat de a lăsa în deplină

proprietate și posesie apartamentul 1 din imobilul situat la adresa

menționată.

Întrucât reclamanții au

făcut dovada că au dobândit prin cumpărare imobilul situat la

adresa menționată compus din teren în suprafață de 452,99

mp și o construcție formată din 2 apartamente, iar pârâții

nu au fost în măsură să prezinte vreun titlu în baza căruia

ocupă locuința, s-a hotărât admiterea acțiunii astfel cum a

fost formulată.

Apelul declarat de pârâți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 404

din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă. S-a reținut de asemenea că reclamanții au dobândit

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul autentic de

vânzare-cumpărare nr. 822 din 22 martie 2002 de la moștenitorii

fostei proprietare T.A., care la rândul său cumpărase imobilul de la

C.V. în baza contractului de autentificat sub nr. 5084 din 20 noiembrie 1997.

S-a reținut că

pârâții nu pot opune reclamanților nici un titlu de proprietate,

pentru că actul de vânzare-cumpărare al autoarei unuia dintre ei a

fost anulat, iar acțiunea prin care N.P.R.M. , a cerut să i se

constate calitatea de chiriaș a fost respinsă. Ca urmare s-a

constatat că pârâții ocupă spațiul fără titlu

și în consecință s-a menținut soluția de admitere a

acțiunii în revendicare.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâții au declarat recursul de față, solicitând modificarea ei

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și

pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Se susține că în

compararea titlurilor trebuie răspuns mai întâi la întrebarea dacă

reclamanții au un titlu de proprietate valabil, dacă autoarea

vânzătoarei G.R., pe nume T.A. a dobândit legal imobilul situat în București,

în urma unui proces de partaj cu statul reprezentat de Consiliul General al

Municipiului București. Și dacă acest act este nul, atrage de

drept și desființarea titlurilor de proprietate ale vânzătoarei

G.R. și ale soților C.V. și M.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Se constată că prin

recursul de față, pârâta pune la îndoială mai exact

contestă legalitatea titlului de proprietate al reclamanților. Dar,

pentru a avea calitatea de a face astfel de susțineri, pârâții recurenți

trebuie să facă dovada că dețin același imobil în baza

unui titlu echivalent, altfel spus ei ar deține un titlu de proprietate

valabil asupra aceluiași imobil.

Acest lucru nu este posibil pentru

că, în cadrul altor litigii s-a stabilit irevocabil că pârâții

nu au nici calitatea de chiriași ai imobilului în litigiu, nicidecum de

proprietari.

Astfel, prin decizia civilă nr.

262 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului București, irevocabilă prin

decizia nr. 1282 din 27 mai 1999 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, s-a constatat nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare prin care N.E., autoarea unuia dintre pârâți

cumpărase locuința situată la adresa de mai sus în temeiul Legii

nr. 112/1995 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 122/26999 din 29

octombrie 1996. Ulterior a fost respinsă și acțiunea pârâtului

N.P.R.M. prin care a solicitat să i se constate calitatea de chiriaș

în imobilul în litigiu prin sentința civilă nr. 963 din 12 februarie

2003 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă prin decizia nr. 1765

din 17 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă. Prin această hotărâre a fost respinsă și

cererea vizând obligarea proprietarilor la încheierea unui contract de

închiriere în condițiile O.U.G. nr. 40/1999.

Rezultă din cele arătate

că pârâții nu dețin nici un titlu în temeiul căruia să

poată ocupa spațiul în litigiu, astfel că în mod corect a fost

admisă acțiunea în revendicare.

În ceea ce privește titlul de

proprietate al reclamanților, deși pârâții nu au calitatea de a

invoca nelegalitatea acestuia, se constată că pârâții sunt

cumpărătorii imobilului în baza unui act autentic de

vânzare-cumpărare.

De asemenea și autoarea

vânzătoarei a făcut dovada că a dobândit dreptul de proprietate

în baza altui act autentic de vânzare-cumpărare nr. 5084 din 20 noiembrie

1997, ambele făcând deplină dovadă conform prevederilor Legii

nr. 36/1995 cu privire la activitatea notarială.

Așa fiind, rezultă că

instanțele au hotărât corect că pârâții ocupa imobilul

fără titlu legal, concluzie confirmată prin alte hotărâri

judecătorești, la care s-a făcut referire, astfel că

recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții N.P.R.M., N.C.T., N.C.M., N.L.A.M.V. împotriva deciziei civile nr.

404/A din 29 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

21 noiembrie

2006.