ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9488/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 33 din 17 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de C.V. și C.M. împotriva pârâților N.P.R.M., N.C.T., N.C.M., N.L.A.M.V., dispunându-se obligarea acestora de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esență că defuncta N.E., mătușa pârâtului N.R.M.P. a încheiat cu Primăria municipiului București la data de 27 octombrie 1996 în temeiul Legii nr. 112/1995 un contract de vânzare-cumpărare privitor la apartamentul situat în București, însă prin hotărâre irevocabilă s-a constatat nulitatea acestui contract de vânzare-cumpărare, dispunându-se și obligarea beneficiarului actului anulat de a lăsa în deplină proprietate și posesie apartamentul 1 din imobilul situat la adresa menționată.

Întrucât reclamanții au făcut dovada că au dobândit prin cumpărare imobilul situat la adresa menționată compus din teren în suprafață de 452,99 mp și o construcție formată din 2 apartamente, iar pârâții nu au fost în măsură să prezinte vreun titlu în baza căruia ocupă locuința, s-a hotărât admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Apelul declarat de pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 404 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă. S-a reținut de asemenea că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 822 din 22 martie 2002 de la moștenitorii fostei proprietare T.A., care la rândul său cumpărase imobilul de la C.V.

în baza contractului de autentificat sub nr. 5084 din 20 noiembrie 1997. S-a reținut că pârâții nu pot opune reclamanților nici un titlu de proprietate, pentru că actul de vânzare-cumpărare al autoarei unuia dintre ei a fost anulat, iar acțiunea prin care N.P.R.M. , a cerut să i se constate calitatea de chiriaș a fost respinsă. Ca urmare s-a constatat că pârâții ocupă spațiul fără titlu și în consecință s-a menținut soluția de admitere a acțiunii în revendicare. Împotriva acestei hotărâri, pârâții au declarat recursul de față, solicitând modificarea ei în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține că în compararea titlurilor trebuie răspuns mai întâi la întrebarea dacă reclamanții au un titlu de proprietate valabil, dacă autoarea vânzătoarei G.R., pe nume T.A.

a dobândit legal imobilul situat în București, în urma unui proces de partaj cu statul reprezentat de Consiliul General al Municipiului București. Și dacă acest act este nul, atrage de drept și desființarea titlurilor de proprietate ale vânzătoarei G.R. și ale soților C.V. și M. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Se constată că prin recursul de față, pârâta pune la îndoială mai exact contestă legalitatea titlului de proprietate al reclamanților. Dar, pentru a avea calitatea de a face astfel de susțineri, pârâții recurenți trebuie să facă dovada că dețin același imobil în baza unui titlu echivalent, altfel spus ei ar deține un titlu de proprietate valabil asupra aceluiași imobil.

Acest lucru nu este posibil pentru că, în cadrul altor litigii s-a stabilit irevocabil că pârâții nu au nici calitatea de chiriași ai imobilului în litigiu, nicidecum de proprietari. Astfel, prin decizia civilă nr. 262 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia nr. 1282 din 27 mai 1999 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care N.E., autoarea unuia dintre pârâți cumpărase locuința situată la adresa de mai sus în temeiul Legii nr. 112/1995 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 122/26999 din 29 octombrie 1996. Ulterior a fost respinsă și acțiunea pârâtului N.P.R.M. prin care a solicitat să i se constate calitatea de chiriaș în imobilul în litigiu prin sentința civilă nr. 963 din 12 februarie 2003 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă prin decizia nr. 1765 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin această hotărâre a fost respinsă și cererea vizând obligarea proprietarilor la încheierea unui contract de închiriere în condițiile O.U.G. nr. 40/1999. Rezultă din cele arătate că pârâții nu dețin nici un titlu în temeiul căruia să poată ocupa spațiul în litigiu, astfel că în mod corect a fost admisă acțiunea în revendicare. În ceea ce privește titlul de proprietate al reclamanților, deși pârâții nu au calitatea de a invoca nelegalitatea acestuia, se constată că pârâții sunt cumpărătorii imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea și autoarea vânzătoarei a făcut dovada că a dobândit dreptul de proprietate în baza altui act autentic de vânzare-cumpărare nr. 5084 din 20 noiembrie 1997, ambele făcând deplină dovadă conform prevederilor Legii nr. 36/1995 cu privire la activitatea notarială.

Așa fiind, rezultă că instanțele au hotărât corect că pârâții ocupa imobilul fără titlu legal, concluzie confirmată prin alte hotărâri judecătorești, la care s-a făcut referire, astfel că recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții N.P.R.M., N.C.T., N.C.M., N.L.A.M.V. împotriva deciziei civile nr. 404/A din 29 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2006.