ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 noiembrie 2005, reclamanta SC R.T. SRL comuna Ip, județul Sălaj, a chemat

în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea parțială a deciziei nr. 184

emisă de pârâtă, la 30 septembrie 2005, în sensul anulării obligativității

plății sumei de 1.307.953 mii ROL, sumă primită cu titlu de ajutor de stat, pe

motiv că aceasta a fost greșit stabilită, reținându-se eronat nerespectarea

regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat

în zonă defavorizată.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2113 din

15 decembrie 2005, a anulat acțiunea reclamantei, ca netimbrată, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la taxa

judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL, comuna Ip, județul

Sălaj, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv faptul că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs arătat

se susține că instanța de fond a avut în vedere dovada de comunicare a citației

aflată la dosar, dar care, pe de o parte, nu reflectă realitatea, iar, pe de

altă parte, agentul procedural nu a identificat conform datelor din actul de

identitate persoana căreia i-a lăsat corespondența și nici nu i-a trecut

calitatea conform cerințelor art. 91

1

alin. (1) teza ultimă.

În dovedirea susținerilor sale,

recurenta depune copia Statului de plată - salariați permanenți, pentru a

dovedi că persoana căreia pretinde agentul procedural că i-ar fi înmânat

citația, nu este angajatul societății.

Examinând cauza, în raport cu

critica adusă soluției instanței de fond, cu actele dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și

celor ale Normelor de aplicare a acestei legi, acțiunea introdusă la instanța

judecătorească este supusă taxei judiciare de timbru prevăzută de lege. Regula

este, deci, că o acțiune se timbrează la depunerea acesteia.

În cauză, reclamanta are aplicat pe

acțiune doar timbrul judiciar, (fără însă a fi anulat), dar nu a făcut și

dovada achitării taxei judiciare de timbru. Avându-se în vedere că reclamanta

nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, la primirea

acțiunii, (15 noiembrie 2005), s-a dispus citarea reclamantei, cu mențiunea

timbrării cu taxă judiciară de timbru în valoare de 3,7 RON, dispoziție

preluată în citativ și pe dovada de citare a societății comerciale.

Din dovada de îndeplinire a

procedurii de citare a recurentei-reclamante rezultă că acesta conține

mențiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ., iar conform alin. (4)

al aceluiași articol, „procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals

cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”.

În cauză, nu s-a făcut dovada

înscrierii în fals și mai mult, se constată că recurenta-reclamantă a expediat

către Curtea de Apel București, la data de 6 decembrie 2005 (deci după data

menționată pentru primirea citației, 22 noiembrie 2005) un set de înscrisuri,

dar tot fără dovada plății taxei judiciare de timbru pe care trebuia să o achite,

astfel cum s-a arătat, la data depunerii acțiunii.

Referitor la statul de plată -

salariați permanenți - decembrie 2005 , act pe care-l invocă

recurenta-reclamantă, ca dovadă a inexistenței unui angajat cu numele menționat

în procesul verbal de înmânare a citației, Înalta Curte constată că acesta nu

este de natură a lipsi de relevanță juridică dovada de citare, acesta putând fi

utilizat eventual la înscrierea în fals.

De altfel, Înalta Curte constată că

atât dovada de îndeplinire a procedurii de citare, cât și dovada de primire și

procesul-verbal de predare a sentinței atacate, este întocmită de același agent

procedural. Pe de o parte, nu s-a invocat neprimirea sentinței atacate. Pe de

altă parte, comuna Ip, județul Sălaj, este o localitate de mici dimensiuni, fără

străzi, ci doar numere de casă, nefiind, de altfel, dovedită și nici nu este

credibilă susținerea că agentul procedural nu cunoaște membrii comunității

locale și ar fi înmânat citația altei persoane sau nu a dus citația la sediul

firmei.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică, iar critica formulată acesteia,

nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.T. SRL, comuna Ip, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr.

2113 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.