ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2005, reclamanta SC R.T. SRL comuna Ip, județul Sălaj, a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea parțială a deciziei nr. 184 emisă de pârâtă, la 30 septembrie 2005, în sensul anulării obligativității plății sumei de 1.307.953 mii ROL, sumă primită cu titlu de ajutor de stat, pe motiv că aceasta a fost greșit stabilită, reținându-se eronat nerespectarea regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat în zonă defavorizată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2113 din 15 decembrie 2005, a anulat acțiunea reclamantei, ca netimbrată, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL, comuna Ip, județul Sălaj, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv faptul că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs arătat se susține că instanța de fond a avut în vedere dovada de comunicare a citației aflată la dosar, dar care, pe de o parte, nu reflectă realitatea, iar, pe de altă parte, agentul procedural nu a identificat conform datelor din actul de identitate persoana căreia i-a lăsat corespondența și nici nu i-a trecut calitatea conform cerințelor art. 91 1 alin. (1) teza ultimă.

În dovedirea susținerilor sale, recurenta depune copia Statului de plată - salariați permanenți, pentru a dovedi că persoana căreia pretinde agentul procedural că i-ar fi înmânat citația, nu este angajatul societății. Examinând cauza, în raport cu critica adusă soluției instanței de fond, cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și celor ale Normelor de aplicare a acestei legi, acțiunea introdusă la instanța judecătorească este supusă taxei judiciare de timbru prevăzută de lege.

Regula este, deci, că o acțiune se timbrează la depunerea acesteia. În cauză, reclamanta are aplicat pe acțiune doar timbrul judiciar, (fără însă a fi anulat), dar nu a făcut și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Avându-se în vedere că reclamanta nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, la primirea acțiunii, (15 noiembrie 2005), s-a dispus citarea reclamantei, cu mențiunea timbrării cu taxă judiciară de timbru în valoare de 3,7 RON, dispoziție preluată în citativ și pe dovada de citare a societății comerciale. Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei-reclamante rezultă că acesta conține mențiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc.

civ., iar conform alin. (4) al aceluiași articol, „procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”. În cauză, nu s-a făcut dovada înscrierii în fals și mai mult, se constată că recurenta-reclamantă a expediat către Curtea de Apel București, la data de 6 decembrie 2005 (deci după data menționată pentru primirea citației, 22 noiembrie 2005) un set de înscrisuri, dar tot fără dovada plății taxei judiciare de timbru pe care trebuia să o achite, astfel cum s-a arătat, la data depunerii acțiunii. Referitor la statul de plată - salariați permanenți - decembrie 2005 , act pe care-l invocă recurenta-reclamantă, ca dovadă a inexistenței unui angajat cu numele menționat în procesul verbal de înmânare a citației, Înalta Curte constată că acesta nu este de natură a lipsi de relevanță juridică dovada de citare, acesta putând fi utilizat eventual la înscrierea în fals.

De altfel, Înalta Curte constată că atât dovada de îndeplinire a procedurii de citare, cât și dovada de primire și procesul-verbal de predare a sentinței atacate, este întocmită de același agent procedural. Pe de o parte, nu s-a invocat neprimirea sentinței atacate. Pe de altă parte, comuna Ip, județul Sălaj, este o localitate de mici dimensiuni, fără străzi, ci doar numere de casă, nefiind, de altfel, dovedită și nici nu este credibilă susținerea că agentul procedural nu cunoaște membrii comunității locale și ar fi înmânat citația altei persoane sau nu a dus citația la sediul firmei. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., raportat la dispozițiile art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T. SRL, comuna Ip, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 2113 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.