ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 984/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 10

noiembrie 2004, reclamanta SC I.F. SA a chemat în judecată Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Călărași și Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziei nr. 24986/2004 și notelor

nr. 21896 și nr. 22895/2004, precum și obligarea pârâtei 1, la plata sumei de

2.864.639.937 lei, reprezentând diferența de subvenție pentru ianuarie 2004 și

subvenția pentru producția din luna mai 2004, plus majorările calculate și

reținute fără drept.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a apreciat greșit,

în urma controlului din 27 iulie 2004, că pentru evaluarea posibilităților sale

reale de livrare nu trebuie luate în considerare și animalele aflate în

custodie, ci numai cele care figurau în evidențele scriptice ca proprietate, cu

toate că pentru cele din custodie nu avea obligația de a menține aceleași

animale, ci în cadrul fiecărei grupe de greutate, numai a aceluiași număr cu

cel ce i-a fost predat.

Prin sentința civilă nr. 1515 din 21

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a dispus anularea actelor contestate, obligând pârâta

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, la plata sumei solicitate de

reclamantă.

S-a reținut că stocul de rezervă a

fost completat permanent cu animale din grupa de greutate inferioară, așa cum

prevedea contractul de custodie, situație confirmată prin procesele-verbale de

verificare lunară întocmite de A.N.R.S.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care

a susținut, în esență, că pentru evaluarea posibilităților reale de livrare ale

societății, trebuiau avute în vedere, exclusiv, animalele care figurau

scriptic, ca și proprietatea acesteia.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 și al art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1593/2003, privind sprijinul

statului, prin acordarea de subvenții în anul 2004, producătorilor agricoli din

sectorul animalier: „producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care

dețin, cresc și exploatează animale de producție și reproducție, beneficiază de

subvenția pentru producția de carne în valoare de 8.000 lei/kg carne viu pentru

porci în greutate de 90 - 110 kg/cap, livrate de abatoarele specializate”.

În urma controlului efectuat de

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Călărași, privind verificarea

legalității subvențiilor pentru carnea de porc viu livrată de reclamantă, în

perioada 1 ianuarie - 30 mai 2004, s-a constatat că față de posibilitățile de

livrare, aceasta a încasat necuvenit subvenții în ianuarie și mai 2004.

S-a considerat că au fost

abatorizate nu numai animalele proprietate, ci și cele aflate în custodie, din

stocul de rezervă de stat.

Astfel, în luna ianuarie 2004, din

totalul de 5.429 animale în grupa de greutate 90 - 110 kg, au fost abatorizate 4.263, din care 2.262 proprietatea societății și 2001, din rezervă; iar

în luna mai s-au abatorizat 3.458 de capete, din care 2.118, proprietatea

societății și 1340, din rezervă.

Or, din contractul de depozit și

prestări servicii nr. 358 din 28 august 2003, încheiat între A.N.R.S. -

Unitatea Teritorială 515 București și SC P.F. SRL, actuala SC I.F. SA, aceasta

a primit în custodie carne de porc viu, ovin, structura de greutate 51 - 60 kg → 10.534 kg; 61 - 70 kg → 129.166 kg; 71 - 110 kg → 160.331 kg și scroafe vii 130 - 180 kg → 201.920 kg.

Conform art. 2 din contract, părțile

au convenit să lichideze treptat stocul de scroafe în viu, prin înlocuirea cu

porci grași în viu, în greutate de 70 - 110 kg.

Potrivit art. 6 din același

contract, păstrarea în custodie s-a convenit a se face în amestec cu efectivele

proprii ale societății, urmând ca porcii din grupa de greutate 70 - 110 kg, care ajung la greutatea optimă cerută de piață, să fie abatorizați și valorificați de

depozitar, cu obligația completării concomitente a stocului de carne de porc în

viu din rezervă.

Astfel fiind, și cum de creșterea,

hrana și îngrijirea acestor animale, indiferent că erau proprietatea societății

sau făceau parte din stocul de rezerva de stat, s-a ocupat reclamanta, prin

propriile resurse, în mod greșit s-a apreciat posibilitatea reală de livrare,

numai în raport cu animalele aflate în proprietate. Aceasta, cu atât mai mult,

cu cât din verificările lunare consemnate în procesele-verbale întocmite de

reprezentanții A.N.R.S., a rezultat constant menținerea stocului faptic de

animale date în custodie.

În raport cu aceste considerente și

având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1593/2003, urmează a se reține că legal

și temeinic s-a apreciat de către instanța fondului, că cererea reclamantei

este întemeiată, în sensul că este îndreptățită să beneficieze de subvențiile acordate

de stat, pentru luna ianuarie și mai 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

civile nr. 1515 din 21 septembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2006.