ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC N. SRL în contradictoriu cu Primăria Municipiului Dej, cu O.E. și O.P. a solicitat anularea dispozițiilor 142 din 5 aprilie 2002 și 305 din 3 mai 2002, emise de Primăria Municipiului Dej. În motivarea cererii, societatea contestatoare arată că printr-o decizie motivată a respins notificarea intimaților O.E. și P. de restituire a terenului și construcțiilor aflate pe acesta-întrucât nu și-au probat dreptul de proprietate. Cu toate acestea, Primăria Municipiului Dej, prin cele două dispoziții 142/2002 și 305/2002 le-a restituit notificatoarelor imobilele, deși societatea contestatoare deține asupra terenului un drept de folosință.

În drept, societatea SC N. SRL și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiunile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001, art. 34-35 din Decretul-lege 115/1938. Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 244 din 14 martie 2003, învestit prin sentința civilă nr. 217 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Dej, de declinare a competenței, a admis excepția lipsei calității procesuale a societății contestatoare, SC N. SRL, respingând pe cale de consecință contestația acesteia. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut ca raportat la temeiul juridic al acțiunii, art. 23-24 din Legea nr. 10/2001, care instituie legitimarea procesuală numai în favoarea persoanei îndreptățite, societatea SC N. SRL are calitate procesuală activă și că valorificarea pretinsului drept asupra imobilului se poate realiza numai prin acțiunea în revendicare în cadrul căreia urmează a fi analizate titlurile sale de proprietate comparativ cu a celor două pârâte, O.E.

și O.P. Prin decizia 107 din 20 iunie 2003, Curtea de Apel Cluj, pentru aceleași considerente evidențiate de instanța de fond, a respins ca nefondat apelul declarat de SC N. SRL. În recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 107/2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, SC N. SRL Gherla arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece cele două dispoziții contestate vizează imobile cu care societatea era înscrisă în Cartea funciară și pe care le deține efectiv. Ignorându-se decizia emisă de societate, prin care s-a respins notificarea celor două pârâte care nu și-au probat dreptul de proprietate, acestea nu au contestat-o, ci s-au adresat primăriei cu o nouă notificare, care a fost admisă prin cele două dispoziții a căror legalitate este pusă în discuție.

De asemeni recurenta arată că figurează în Cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor și de folosință asupra terenului, care a aparținut inițial unei alte persoane decât pârâtelor și autorului lor. Recursul este nefondat. Recurenta și-a întemeiat contestația împotriva celor două dispoziții, 149/2002 și 305/2002 emise de Primăria Municipiului Dej, pe art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și și-a menținut acest temei prin precizările făcute în ședința publică din 14 martie 2002 a Judecătoriei Dej. Din economia dispozițiunilor legale pe care societatea N. SRL Gherla și-a fondat acțiunea, se reține că, legitimarea procesuală de a contesta dispoziția sau decizia entității deținătoare, de acordare sau neacordare a măsurilor reparatorii-indiferent de forma lor-prevăzute de Legea nr. 10/2001 revine numai „persoanei îndreptățite” și nu terților.

În condițiile temeiului de drept al acțiunii SC N. SRL nu are legitimare procesuală activă în raport de dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001, care definesc și limitează sfera persoanelor îndreptățite la acelea prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) b) și c) din susmenționata lege. Dimpotrivă, recurenta se încadrează în situați reglementată de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care statuează ca societățile cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul de reglementare al legii.

Dreptul de folosință invocat de recurentă nu-i asigură acesteia calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nici nu-i justifica interesul legitim de a fi parte în proces, față de dispozițiunile art. 9 alin. (1) potrivit căruia imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se găsesc la data cererii, libere de orice sarcini. Așadar, recurenta, SC N. SRL neavând legitimare procesuală activă, în raport de temeiul juridic al acțiunii cu care instanța a fost învestită, aspectele evidențiate în motivarea recursului-legate de dreptul sau de proprietate asupra imobilului și contestarea aceluia, al pârâtelor O. nu pot fi examinate, în cadrul recursului de față, deoarece depășește cadrul procesual de învestire al instanței, înfrângând principiul instituit de art. 129 pct. 6 C. proc.

civ. Din această perspectivă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de SC N. SRL va fi respins. În temeiul art. 274 C. proc. civ. societatea recurentă va suporta și cheltuielile de judecată solicitate și probate de intimatele O.E. și O.P. în recurs, în sumă totală de 6.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Gherla, împotriva deciziei civile nr. 107 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe reclamantă să plătească pârâților O.E., O.L., O.S.M.E. și O.S. suma de 6.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.