ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC N. SRL în contradictoriu cu

Primăria Municipiului Dej, cu O.E. și O.P. a solicitat anularea dispozițiilor

142 din 5 aprilie 2002 și 305 din 3 mai 2002, emise de Primăria Municipiului

Dej.

În motivarea cererii, societatea

contestatoare arată că printr-o decizie motivată a respins notificarea

intimaților O.E. și P. de restituire a terenului și construcțiilor aflate pe

acesta-întrucât nu și-au probat dreptul de proprietate. Cu toate acestea,

Primăria Municipiului Dej, prin cele două dispoziții 142/2002 și 305/2002 le-a

restituit notificatoarelor imobilele, deși societatea contestatoare deține

asupra terenului un drept de folosință.

În drept, societatea SC N. SRL și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiunile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001, art.

34-35 din Decretul-lege 115/1938.

Tribunalul Cluj, prin sentința nr.

244 din 14 martie 2003, învestit prin sentința civilă nr. 217 din 15 octombrie

2002 a Judecătoriei Dej, de declinare a competenței, a admis excepția lipsei

calității procesuale a societății contestatoare, SC N. SRL, respingând pe cale

de consecință contestația acesteia.

Pentru a pronunța această decizie,

tribunalul a reținut ca raportat la temeiul juridic al acțiunii, art. 23-24 din

Legea nr. 10/2001, care instituie legitimarea procesuală numai în favoarea

persoanei îndreptățite, societatea SC N. SRL are calitate procesuală activă și

că valorificarea pretinsului drept asupra imobilului se poate realiza numai

prin acțiunea în revendicare în cadrul căreia urmează a fi analizate titlurile

sale de proprietate comparativ cu a celor două pârâte, O.E. și O.P.

Prin decizia 107 din 20 iunie 2003,

Curtea de Apel Cluj, pentru aceleași considerente evidențiate de instanța de

fond, a respins ca nefondat apelul declarat de SC N. SRL.

În recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 107/2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, SC N. SRL

Gherla arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate

prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece cele două dispoziții

contestate vizează imobile cu care societatea era înscrisă în Cartea funciară

și pe care le deține efectiv. Ignorându-se decizia emisă de societate, prin

care s-a respins notificarea celor două pârâte care nu și-au probat dreptul de

proprietate, acestea nu au contestat-o, ci s-au adresat primăriei cu o nouă

notificare, care a fost admisă prin cele două dispoziții a căror legalitate

este pusă în discuție.

De asemeni recurenta arată că

figurează în Cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor și

de folosință asupra terenului, care a aparținut inițial unei alte persoane

decât pârâtelor și autorului lor.

Recursul este nefondat.

Recurenta și-a întemeiat contestația

împotriva celor două dispoziții, 149/2002 și 305/2002 emise de Primăria Municipiului

Dej, pe art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și și-a menținut acest temei

prin precizările făcute în ședința publică din 14 martie 2002 a Judecătoriei

Dej.

Din economia dispozițiunilor legale

pe care societatea N. SRL Gherla și-a fondat acțiunea, se reține că,

legitimarea procesuală de a contesta dispoziția sau decizia entității

deținătoare, de acordare sau neacordare a măsurilor reparatorii-indiferent de

forma lor-prevăzute de Legea nr. 10/2001 revine numai „persoanei îndreptățite”

și nu terților.

În condițiile temeiului de drept al

acțiunii SC N. SRL nu are legitimare procesuală activă în raport de

dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001, care definesc și limitează sfera

persoanelor îndreptățite la acelea prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) b) și

c) din susmenționata lege.

Dimpotrivă, recurenta se încadrează

în situați reglementată de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care

statuează ca societățile cu capital de stat, precum și cele privatizate

potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul de

reglementare al legii.

Dreptul de folosință invocat de

recurentă nu-i asigură acesteia calitatea de persoană îndreptățită în sensul

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nici nu-i justifica interesul legitim

de a fi parte în proces, față de dispozițiunile art. 9 alin. (1) potrivit

căruia imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se

restituie în natură în starea în care se găsesc la data cererii, libere de

orice sarcini.

Așadar, recurenta, SC N. SRL neavând

legitimare procesuală activă, în raport de temeiul juridic al acțiunii cu care

instanța a fost învestită, aspectele evidențiate în motivarea recursului-legate

de dreptul sau de proprietate asupra imobilului și contestarea aceluia, al pârâtelor

O. nu pot fi examinate, în cadrul recursului de față, deoarece depășește cadrul

procesual de învestire al instanței, înfrângând principiul instituit de art.

129 pct. 6 C. proc. civ.

Din această perspectivă, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de SC N. SRL va fi respins.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

societatea recurentă va suporta și cheltuielile de judecată solicitate și

probate de intimatele O.E. și O.P. în recurs, în sumă totală de 6.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC N. SRL Gherla, împotriva deciziei civile nr. 107 din

20 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe reclamantă să plătească

pârâților O.E., O.L., O.S.M.E. și O.S. suma de 6.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.