ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.C. SA Pitești a chemat în judecată pe pârâta Comisia interministerială pentru supravegherea aplicării O.U.G. nr. 57/2002, pentru a se dispune anularea hotărârii fără număr emisă de aceasta în rezolvarea divergenței la hotărârea nr. 9/2003. Reclamanta a susținut că, în baza actului normativ amintit și a normelor metodologice emise în aplicarea acestuia, a solicitat la F.D.F.E.E. E.O. SA, scutirea de plata majorărilor și a penalităților de întârziere în sumă totală de 26.571.767.473 lei și că, prin hotărârea nr. 9 din 30 septembrie 2003, acest creditor a modificat hotărârea nr. 9/2002, eșalonând majorările de tarif și scutind-o de plata penalităților.

Considerând hotărârea menționată, ca nelegală și neîntemeiată, a formulat divergențe cu nr. 1778 din 24 noiembrie 2003, care au fost soluționate de pârâtă. Hotărârea adoptată de aceasta a fost considerată ca fiind nelegală, pentru că: 1) S-au încălcat prevederile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 57/2002 privind alcătuirea comisiei; 2) În hotărâre se face referire la imposibilitatea dispunerii asupra convenției părților, deși nu s-a încheiat o astfel de convenție, pentru că nu s-au rezolvat divergențele în legătură cu hotărârea nr. 9/2002 și nr. 9/2003. Hotărârea pârâtei nu este motivată; 3) Creditorul E.O. SA și-a depășit competența legală prin adoptarea hotărârii din 2003, deși reclamanta formulase mai multe divergențe la hotărârea din 2002, divergențe care nu au fost soluționate.

Hotărârea nr. 9/2002 și-a produs efectele juridice, pentru că legea dă posibilitatea debitorului să formuleze divergențe. Cele două hotărâri ale creditorului au efecte contradictorii. 4) Pârâta și creditoarea au încălcat O.U.G. nr. 57/2002 și Normele emise pentru aplicarea acesteia, ignorând documentația depusă de reclamantă pentru obținerea înlesnirilor la plată din care rezultă îndeplinirea tuturor condițiilor legale. Nu s-a ținut seama nici de prevederile O.U.G. nr. 3/1992 și O.U.G. nr. 17/2000 privind perceperea cotei T.V.A. și nici caracterul majorărilor și penalităților de întârziere. Ulterior, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă și pe SC F.D.F.E.E. E.O. SA Craiova, pentru a se dispune obligarea acesteia la acordarea scutirilor la plată a majorărilor și penalităților de întârziere în sumă totală de 26.571.767.473 lei.

Prin sentința nr. 88/F-C din 21 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată împotriva pârâtelor, a anulat în parte hotărârea adoptată de pârâtă, numai alineatul ultim din procesul-verbal fără număr și poziția nr. 1 din anexa la acesta. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să admită divergența formulată de reclamantă la hotărârea nr. 9/2003 a Consiliului de administrație al SC F.D.F.E.E. E.O. SA Craiova și să acorde reclamantei, scutirea și de plata sumei de 17.208.496.479 lei, majorări de tarif. Totodată, s-a disjuns acțiunea formulată împotriva SC F.D.F.E.E. E.O. SA și s-a declinat competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Recurenta a chemat în judecată la instanța de contencios administrativ, și pe pârâta SC F.D.F.E.E. E.O. SA Craiova, obiectul cererii formându-l obligarea acestui creditor la acordarea înlesnirilor de plată, așa cum au fost solicitate. Instanța a constatat că litigiul este unul comercial, neevaluabil în bani, iar soluționarea acestuia în primă instanță nu este de competența curții de apel, ci a tribunalului ca instanță comercială, conform art. 2 pct. 1 lit. a), raportat la art. 5 C. proc. civ. În temeiul art. 158 alin. (3), raportat la art. 165 C. proc. civ., s-a disjuns acțiunea împotriva pârâtei menționate, dispunându-se declinarea soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Dolj.

Cu privire la pârâta Comisia Interministerială a Ministerului Economiei și Comerțului, Ministerului Administrației și Internelor și A.P.A.P.S., instanța de fond a reținut că în ce o privește pe reclamantă, hotărârea pârâtei este nelegală și de natură a o vătăma pe aceasta într-un drept recunoscut de lege, dispunându-se admiterea în parte a acțiunii și anularea numai a alineatului ultim din procesul-verbal și a poziției nr. 1 anexa la acesta, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să admită divergența formulată de reclamantă la hotărârea nr. 9/2003, adoptată de Consiliul de administrație al SC F.D.F.E.E. E.O. SA Craiova și să acorde reclamantei, scutirea și de plata sumei de 17.208.496.479 lei.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs, SC F.D.F.E.E. E.O. SA Craiova, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii). Motivele invocate de recurentă sunt următoarele: 1. În mod eronat instanța a concluzionat că majorările de tarif nu constituie preț majorat de energie electrică, ci majorări de întârziere, dând o interpretare greșită prevederilor art. 93 alin. (1) din H.G. nr. 236/1993. În acest sens, SC E. SA București a emis Instrucțiunile nr. 645 din 16 mai 2001 care, la pct. 8, prevăd că majorările calculate conform H.G. nr. 236/1993 reprezintă energie electrică livrată cu tarif majorat, este, deci, producție marfă evaluată, valorificată pe baza unui tarif majorat, deoarece nu a fost plătită la termenul stipulat în contract.

Facturile de majorări de tarif se includ în tariful facturilor emise, reprezentând energie electrică livrată și facturată cu un tarif majorat în funcție de numărul de zile întârziere. Ca și facturile de energie electrică, facturile de majorări sunt purtătoare de T.V.A. 2. Din analiza prevederilor O.U.G. nr. 57/2002 și a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul 251/2002, rezultă că soluționarea divergențelor ce apar în aplicarea O.U.G. nr. 57/2002, aparține Comisiei Interministeriale, constituită în temeiul Ordinului comun al Ministerul Economiei și Comerțului și Ministerul Administrației Publice, nefiind de competența instanței judecătorești. Acțiunea reclamantei prin care se solicită obligarea SC E.O.

SA la plata majorărilor de tarif, este lipsită de temei legal, neexistând o prevedere legală care să stabilească această obligație. 3. Prin soluția dată, instanța de judecată a ignorat voința părților raportată la contractele încheiate între societate și reclamantă, care potrivit art. 969 C. civ., are putere de lege. SC A.C. SA Pitești a semnat fără obiecțiuni contractele de furnizare a energiei electrice care includeau clauza perceperii majorărilor de tarif, iar facturile pentru încasarea majorărilor de tarif au fost acceptate la plata de către consumator, fără nici un fel de obiecțiune. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală.

Dreptul de a ataca cu recurs hotărârea judecătorească aparține numai părților litigante și succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celui care le reprezintă. Instanța de control judiciar învestită cu judecarea căi de atac este obligată să verifice calitatea procesuală a celui care a declarat recursul. În speță, se observă că recurenta, în recurs, se referă la aspecte legate de fondul cauzei și nu la măsura disjungerii dispusă de instanța de fond. În raport cu conținutul recursului declarat, se apreciază că poziția procesuală a recurentei este cea a unei persoane fără calitate procesuală, urmând ca recursul să fie respins sub această motivație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F.D.F.E.E. E.O. SA Craiova împotriva sentinței nr. 88/F-C din 21 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.