ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8126/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin petiția înregistrată la nr. 2128/2004 la Tribunalul

Vâlcea, secția civilă, C.V. și C.P. au contestat dispoziția nr. 27 din 9 august

2004 a Primăriei comunei Dănicei județul Vâlcea prin care le-a fost respinsă

notificarea privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

imobilele terenuri și construcții, situate în comuna Dănicei.

Prin sentința civilă nr. 1102 din 14 decembrie 2004

Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de C.V. și C.P. pe

considerentul că termenul prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001

acela de treizeci zile pentru atacarea dispoziției a fost depășit.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 221 din 22 martie

2005 a admis apelul contestatorilor și a anulat sentința nr. 1102 din 14

decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea reținând că aceștia au înregistrat

contestația înlăuntrul termenului de 30 zile calendaristice prevăzut de art. 24

pct. 7 din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, instanța de apel a fixat termen pentru

soluționarea cauzei pe fond.

Prin decizia civilă nr. 434 A din 18 octombrie 2005, Curtea

de Apel Pitești a admis pe fond contestația formulată de C.V. și C.P. și a

anulat dispoziția nr. 27 din 9 august 2004 emisă de Primarul comunei Dănicei.

În consecință, intimata Primăria Dănicei a fost obligată să plătească

contestatorilor despăgubiri civile în sumă de 8125 RONI reprezentând

contravaloarea terenului preluat abuziv și 31500 RONI contravaloarea

construcțiilor.

S-a reținut pe baza actelor din dosar că autorul

contestatorilor a deținut în comuna Dănicei, punctul „Dealul Sâmburului”

construcțiile menționate în notificare (2 case, anexele gospodărești, 2

magazii, 2 pătule, o altă casă cu 3 camere, fânar, magazie, pătul și cotețe)

edificate în 1958 și aflate pe un teren în suprafață de 5000 mp.

S-a stabilit că terenul pe care se aflau construcțiile au

fost preluate de stat fără titlu. Acceptând deposedarea nelegală de teren,

instanța a dedus că implicit și construcțiile au ieșit în același mod din

patrimoniul fostului proprietar și că refuzul intimatei de a acorda

contestatorilor măsurile reparatorii prin echivalent, așa cum aceștia au

solicitat sunt lipsite de temei.

Pe baza rapoartelor de expertiză efectuate s-a stabilit

valoarea construcțiilor și a terenului nerestituit moștenitorilor contestatori.

În recursul declarat de Primăria Dănicei împotriva deciziei

civile nr. 434 din 18 octombrie 2005 se invocă nulitățile prevăzute de art. 304

pct. 5, pct. 9 C. proc. civ.

Într-un prim motiv de recurs se arată că în mod greșit în

dispozitiv primarul a fost obligat la acordarea despăgubirilor, instanța

ignorând că parte în proces a fost Primăria.

Greșit instanța, arată recurenta în cel de al doilea motiv

de succes a acordat pentru terenuri măsuri reparatorii prin echivalent deși

există posibilitatea restituirii lor în natură.

De asemenea instanța reține greșit că intimaților le-a fost

restituită suprafața de 1,84 ha în loc de 2,5 ha, expertul topo ignorând actele

dosarului, din care rezultă că două terenuri ce însumează 0,70 ha au fost

vândute.

În ceea ce privește măsurile reparatorii pentru construcții,

instanța a preluat fără nici un control concluziile expertizei, ignorând

vechimea construcțiilor și coeficientul de uzură la data preluării.

Instanța a abdicat de la rolul activ de care era ținută în

temeiul art. 129 C. proc. civ., și nu a stăruit pentru aflarea adevărului și

apărarea dreptului statului.

În raport de criticile formulate recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere pentru rejudecare în

vederea efectuării unei noi expertize.

Recursul este nefondat.

Parte în proces a fost Primăria Dănicei. În dispozitivul

deciziei recurate, instanța a procedat la anularea dispoziției nr. 27/2004

emisă de Primarul comunei Dănicei și a obligat intimata, respectiv Primăria Dănicei,

parte în proces la acordarea măsurilor reparatorii, astfel că în mod greșit se

susține că primarul a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii.

Netemeinic se susține că terenurile de la punctul „Dealul

Sâmburului” pentru care contestatorii solicită măsuri reparatorii sunt libere. Ele

sunt acoperite cu plantații intensive de pruni și sunt stăpânite de alte

persoane, respectiv de moștenitorii lui S.N. și S.P.

Cât privește terenul de 0,70 ha despre care recurenta

pretinde că a fost vândut de contestatori, raportul de expertiză a stabilit

fără putință de tăgadă că el se include în terenul de 1,84 ha restituit și nu

excede acestuia.

Atât expertiza topo cât și expertiza construcțiilor au

stabilit valoarea imobilului pentru care contestatorii au solicitat măsuri

reparatorii. Expertizele în cauză s-au făcut în prezența părților, care nu au

avut de făcut obiecțiuni nici la fața locului și nici ulterior efectuării

lucrărilor.

Dovadă în acest sens sunt și concluziile scrise ale recurentei

care se axează pe cu totul alte aspecte decât evaluarea construcțiilor.

Primăria deși critică expertiza tehnică a construcțiilor

susținând că expertul era dator să aplice un coeficient de uzură mai mare, nu

probează existența unei vechimi mai mari a construcțiilor decât aceea reținută

de instanță, iar sub alte aspecte, recurenta nu concretizează eventualele

deficiențe sau neregularități ale expertizei. Așa fiind și sub acest aspect

recursul este nefondat.

În cauză, instanța a respectat îndatoririle ce îi reveneau

în temeiul art. 129 C. civ. în limitele principiului disponibilității de care

beneficiază părțile în procesul civil. Protejarea cu prioritate a interesului

statului, așa cum solicită recurenta, care în chiar motivele de recurs își

recunoaște pasivitatea, contravine unui proces echitabil și rațiunii

reparatorii a Legii nr .10/2001.

În raport de considerentele expuse și întrucât niciuna din

criticile formulate de Primăria Dănicei nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312

C. proc. civ. recursul acesteia va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primăria comunei Dănicei și Primarul comunei Dănicei împotriva

deciziei nr. 434/A din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2006.