ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8126/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția înregistrată la nr. 2128/2004 la Tribunalul Vâlcea, secția civilă, C.V. și C.P. au contestat dispoziția nr. 27 din 9 august 2004 a Primăriei comunei Dănicei județul Vâlcea prin care le-a fost respinsă notificarea privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele terenuri și construcții, situate în comuna Dănicei. Prin sentința civilă nr. 1102 din 14 decembrie 2004 Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de C.V. și C.P. pe considerentul că termenul prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 acela de treizeci zile pentru atacarea dispoziției a fost depășit.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 221 din 22 martie 2005 a admis apelul contestatorilor și a anulat sentința nr. 1102 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea reținând că aceștia au înregistrat contestația înlăuntrul termenului de 30 zile calendaristice prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, instanța de apel a fixat termen pentru soluționarea cauzei pe fond. Prin decizia civilă nr. 434 A din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Pitești a admis pe fond contestația formulată de C.V. și C.P. și a anulat dispoziția nr. 27 din 9 august 2004 emisă de Primarul comunei Dănicei. În consecință, intimata Primăria Dănicei a fost obligată să plătească contestatorilor despăgubiri civile în sumă de 8125 RONI reprezentând contravaloarea terenului preluat abuziv și 31500 RONI contravaloarea construcțiilor.

S-a reținut pe baza actelor din dosar că autorul contestatorilor a deținut în comuna Dănicei, punctul „Dealul Sâmburului” construcțiile menționate în notificare (2 case, anexele gospodărești, 2 magazii, 2 pătule, o altă casă cu 3 camere, fânar, magazie, pătul și cotețe) edificate în 1958 și aflate pe un teren în suprafață de 5000 mp. S-a stabilit că terenul pe care se aflau construcțiile au fost preluate de stat fără titlu. Acceptând deposedarea nelegală de teren, instanța a dedus că implicit și construcțiile au ieșit în același mod din patrimoniul fostului proprietar și că refuzul intimatei de a acorda contestatorilor măsurile reparatorii prin echivalent, așa cum aceștia au solicitat sunt lipsite de temei.

Pe baza rapoartelor de expertiză efectuate s-a stabilit valoarea construcțiilor și a terenului nerestituit moștenitorilor contestatori. În recursul declarat de Primăria Dănicei împotriva deciziei civile nr. 434 din 18 octombrie 2005 se invocă nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 9 C. proc. civ. Într-un prim motiv de recurs se arată că în mod greșit în dispozitiv primarul a fost obligat la acordarea despăgubirilor, instanța ignorând că parte în proces a fost Primăria. Greșit instanța, arată recurenta în cel de al doilea motiv de succes a acordat pentru terenuri măsuri reparatorii prin echivalent deși există posibilitatea restituirii lor în natură. De asemenea instanța reține greșit că intimaților le-a fost restituită suprafața de 1,84 ha în loc de 2,5 ha, expertul topo ignorând actele dosarului, din care rezultă că două terenuri ce însumează 0,70 ha au fost vândute.

În ceea ce privește măsurile reparatorii pentru construcții, instanța a preluat fără nici un control concluziile expertizei, ignorând vechimea construcțiilor și coeficientul de uzură la data preluării. Instanța a abdicat de la rolul activ de care era ținută în temeiul art. 129 C. proc. civ., și nu a stăruit pentru aflarea adevărului și apărarea dreptului statului. În raport de criticile formulate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere pentru rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize. Recursul este nefondat. Parte în proces a fost Primăria Dănicei. În dispozitivul deciziei recurate, instanța a procedat la anularea dispoziției nr. 27/2004 emisă de Primarul comunei Dănicei și a obligat intimata, respectiv Primăria Dănicei, parte în proces la acordarea măsurilor reparatorii, astfel că în mod greșit se susține că primarul a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii.

Netemeinic se susține că terenurile de la punctul „Dealul Sâmburului” pentru care contestatorii solicită măsuri reparatorii sunt libere. Ele sunt acoperite cu plantații intensive de pruni și sunt stăpânite de alte persoane, respectiv de moștenitorii lui S.N. și S.P. Cât privește terenul de 0,70 ha despre care recurenta pretinde că a fost vândut de contestatori, raportul de expertiză a stabilit fără putință de tăgadă că el se include în terenul de 1,84 ha restituit și nu excede acestuia. Atât expertiza topo cât și expertiza construcțiilor au stabilit valoarea imobilului pentru care contestatorii au solicitat măsuri reparatorii. Expertizele în cauză s-au făcut în prezența părților, care nu au avut de făcut obiecțiuni nici la fața locului și nici ulterior efectuării lucrărilor.

Dovadă în acest sens sunt și concluziile scrise ale recurentei care se axează pe cu totul alte aspecte decât evaluarea construcțiilor. Primăria deși critică expertiza tehnică a construcțiilor susținând că expertul era dator să aplice un coeficient de uzură mai mare, nu probează existența unei vechimi mai mari a construcțiilor decât aceea reținută de instanță, iar sub alte aspecte, recurenta nu concretizează eventualele deficiențe sau neregularități ale expertizei. Așa fiind și sub acest aspect recursul este nefondat. În cauză, instanța a respectat îndatoririle ce îi reveneau în temeiul art. 129 C. civ. în limitele principiului disponibilității de care beneficiază părțile în procesul civil. Protejarea cu prioritate a interesului statului, așa cum solicită recurenta, care în chiar motivele de recurs își recunoaște pasivitatea, contravine unui proces echitabil și rațiunii reparatorii a Legii nr .10/2001.

În raport de considerentele expuse și întrucât niciuna din criticile formulate de Primăria Dănicei nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul acesteia va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria comunei Dănicei și Primarul comunei Dănicei împotriva deciziei nr. 434/A din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2006.