ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8493/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 151 din 6 mai

2003, emisă de Primarul comunei Cungrea, a fost respinsă cererea prin care P.I.,

în calitate de procurator al lui D.M., a solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001,

acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 5655 mp, situată

în satul Spătaru, comuna Cungrea, județul Olt, cu motivarea că notificarea a

fost introdusă tardiv.

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Olt, reclamantul D.M., prin procurator P.I., a chemat în

judecată Primăria comunei Cungrea, solicitând anularea dispoziției nr. 151/2003.

În motivarea contestației,

reclamantul a arătat că, în condițiile în care termenul de depunere a

notificărilor a fost prorogat până la data de 1 martie 2003, cererea sa,

înregistrată la executorul judecătoresc la data de 28 februarie 2003, a fost

depusă în termenul legal.

La termenul din 30 septembrie 2003 a

fost introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în

calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 713 din 9

decembrie 2003, Tribunalul Olt a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 151

din 6 mai 2003, dispunând obligarea Primăriei comunei Cungrea să emită

dispoziție conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că nu s-au depus acte din care să rezulte că notificarea a fost

depusă tardiv, invocându-se totodată prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 184/2002.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanțelor Publice și Primăria

comunei Cungrea, susținând în esență că termenul limită de depunere a

notificărilor a fost 14 februarie 2002, numai termenul de depunere a actelor

doveditoare ale dreptului de proprietate prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001

fiind prelungit până la data de 14 martie 2003 prin O.U.G. nr. 184/2002.

D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul

Finanțelor Publice, a mai susținut că prin obligarea primăriei să emită

dispoziție în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, instanța de fond a

transformat acțiunea formulată într-o acțiune de contencios administrativ,

învederând că reclamantul avea obligația să demonstreze că a respectat termenul

limită de depunere a notificării și nu primăria, așa cum a reținut tribunalul.

Prin decizia civilă nr. 1091 din 7

mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ambele apeluri.

Instanța de apel a reținut că

termenul limită de depunere a notificărilor a expirat inițial la 14 februarie

2002, fiind însă prelungit prin O.U.G. nr. 184/2002 și O.U.G. nr. 10/2003,

context în care a apreciat că notificarea din 28 februarie 2003 a fost

formulată în termen. Curtea a arătat că prin actele normative evocate au fost

prelungite atât termenele de depunere a notificărilor, cât și cele de depunere

a actelor doveditoare.

Instanța a apreciat neîntemeiată

susținerea potrivit căreia acțiunea formulată de reclamant ar fi fost

transformată de tribunal într-o acțiune de contencios administrativ, cu

motivarea că și în situația în care notificarea este respinsă pe excepție,

contestarea acesteia se face potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice și Primăria

Cungrea.

Invocând prevederile art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ., D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice a

susținut că în mod greșit s-a reținut că notificarea a fost depusă în termen,

câtă vreme termenul de depunere a acesteia a expirat la 14 februarie 2002,

numai termenul de depunere a actelor doveditoare fiind prelungit.

Totodată, recurenta a susținut că

deși prin notificare reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul

în suprafață de 5655 mp, iar din actele de la dosar rezultă că acesta a primit

teren pe un alt amplasament, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor

dovezi, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În recursul său, Primăria Cungrea a

arătat că termenul pentru depunerea notificărilor a expirat la 14 februarie

2002, învederând că O.U.G. nr. 184/2002 și O.U.G. nr. 10/2003 se referă la

prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare. Totodată, s-a

subliniat că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea

notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Deși Primăria Cungrea nu invocă nici

un motiv de recurs, criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recursurile vor fi admise, pentru

considerentele care urmează.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, notificarea trebuie

formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie

2001). Cum ultima zi când reclamantul putea înregistra notificarea era data de

14 februarie 2002, în mod greșit s-a reținut de către instanță că notificarea

din 28 februarie 2003 a fost depusă în termen.

Dispozițiile art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage, conform alin. (5)

al aceluiași articol, pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Statuarea instanței, în sensul că

prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare operează și în ceea ce

privește termenul de depunere a notificării este greșită, în condițiile în care

legiuitorul a înțeles să prelungească până la 1 iulie 2003 numai termenul de

depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în

temeiul O.U.G. nr.184/2002, O.U.G. nr. 10/2003 și Legii nr. 289/2003.

Pentru considerentele ce preced,

conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va

casa atât decizia Curții de Apel Craiova cât și sentința Tribunalului Olt, iar

pe fond va respinge acțiunea formulată de reclamant, prin procurator.

Critica formulată de D.G.F.P. Olt

pentru Ministerul Finanțelor Publice, privind nepronunțarea instanței de apel

asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu va fi analizată,

deoarece nu a fost formulată în apel, astfel încât instanța să se poată pronunța

asupra acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Primăria

Cungrea și D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Casează decizia civilă nr. 1091 din 7

mai 2004 a Curții de Apel Craiova și sentința civilă nr. 713 din 9 decembrie 2003

a Tribunalului Olt.

Respinge acțiunea formulată de

reclamantul D.M., prin procurator P.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2005.