ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8176/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 201/A din 17 decembrie 2003 Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția civilă, s-au respins ca nefondate apelurile

formulate de pârâții Autoritatea pentru privatizare și administrarea

participațiilor statului împotriva sentinței civile nr. 742 din 22 mai 2003 a

Tribunalului Harghita, sentință conform căreia s-a admis acțiunea reclamanților

J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., P.M.V., O.I., O.T.I., F.E. împotriva

pârâților SC L.P.E.C. SA, Autoritatea pentru privatizare și administrarea

participațiilor statului, Consiliul local Cârța, Consiliul județean Harghita,

Statul român prin Ministerul finanțelor publice și, în consecință, s-a

constatat nulitatea absolută a titlurilor, inclusiv a celor emise în cadrul

procesului de privatizare și a transcrierii dreptului de proprietate în

favoarea statului român și în favoarea SC L.P.E.C. cu privire la imobilul

construit situat în comuna Cârța, identificat în Cartea funciară; s-a anulat

încheierea C.F. și s-a dispus rectificarea intabulărilor efectuate în baza

acestei încheieri; au fost obligați pârâții să recunoască dreptul de

proprietate al reclamanților și să predea imobilul în proprietatea și posesia

acestora.

În motivarea susnumitei decizii,

Curtea de apel a reținut că imobilul, proprietatea antecesorilor reclamanților,

a fost naționalizat, conform Legii 119/1948, ca întreprindere de cherestea,

însă, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii în vigoare la acea dată.

De aceea instanța a considerat

imobilul ca fiind preluat fără titlu valabil.

S-a mai apreciat că buna credință a

pârâtelor nu poate fi invocată, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 46

pct. 3 din Legea 10/2001.

Împotriva acestei decizii a

instanței de apel au declarat recurs ambele pârâte.

Recurenta S.C. L.P.E.C. SA, invocând

pct. 8, 9, 10 din art. 304 C. proc. civ., susține că preluarea de către stat a

imobilului s-a făcut cu respectarea legii de la acel moment în condiția în

care, la data naționalizării, autorul reclamanților avea două gatere de

prelucrare bușteni și nu unul.

Mai arată că nu s-a pretins de către

reclamanți restituirea în natură, neexistând notificare în acest sens, ci s-a

pretins despăgubiri civile în condiția în care imobilul a fost privatizat.

Astfel A.V.A.S.-ul a intervenit în

acest proces însă a vândut societății acțiuni și nu imobilul naționalizat,

astfel că vânzarea-cumpărarea de acțiuni nu poate constitui obiect al acțiunii

în anulare.

Susține în contextul prezentat că au

fost încălcate prevederile art. 27 din Legea 10/2001 și ale art. 948 și art. 1898

C. civ. legate de proprietate și buna credință.

Recurenta SC L.P.E.C. SA precizează

că instanțele nu s-au pronunțat asupra inadmisibilității acțiunii în situația

în care cererea în anulare și cea în restituire se exclud prin aceeași

procedură, așa încât procedura administrativă se suspendă o dată cu acțiunea în

anulare conform art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001, încălcându-se și art. 47

alin. (2) din aceeași lege.

După ce menționează că s-a nesocotit

buna credință, apreciază că în procesul de privatizare, obiectul operațiunii nu

l-a constituit imobilul, ci acțiunile societății, conform Legii 15/1990, H.G.

834/1991, în baza cărora s-a emis atestatul de proprietate.

Evidențiază că au fost ignorate

lipsa interesului în cererea în anulare, buna credință și împrejurarea că

imobilul este nou, făcându-se investiții ce i-au sporit valoarea.

În cauză a mai declarat recurs

A.P.A.P.S. (fostul F.P.S., actualul A.V.A.S.), care a invocat pct. 9 din art.

304 C. proc. civ., arătând că nu se legitimează procesual în cauză, în condiția

în care nu se poate restitui imobilul, corecurenta, fiind societate comercială,

este singura deținătoare de la care se pot cere măsuri reparatorii.

În acest context, recurenta

consideră că acțiunea în pretenții este inadmisibilă.

Referitor la nulitatea

certificatului de atestare consideră că era necesară procedura administrativă

prealabilă conform art. 5 din Legea 29/1980, ceea ce nu e dovedit în cauză.

Aceeași recurentă, A.P.A.P.S., a pus

în discuție excepția prescripției acțiunii formulate la 1 an de la intrarea în

vigoare a legii aplicabile în speță.

În acest recurs se mai adus critici

și pe fondul cauzei, în situația în care instanțele au nesocotit faptul că s-a

respectat legea în procesul privatizării, iar contractul de vânzare-cumpărare

pe acțiuni nu intră sub incidența art. 46 din Legea 10/2001.

Deliberând asupra celor două

recursuri, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a le admite în temeiul

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., deoarece s-a interpretat greșit actul

juridic, schimbându-se natura raporturilor juridice deduse judecății și a

determinat, în final, o aplicare greșită a legii.

Cu alte cuvinte, soluționarea pe

fond a pricinii e inutilă, e o greșeală procedurală, din moment ce, în sensul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța trebuia să se preocupe mai întâi

de excepția de fond a inadmisibilității puse în discuție și care face de prisos

cercetarea pricinii în fond.

În speță, în acțiunea cu care a fost

investită instanța de judecată, pe calea dreptului comun, s-a pretins

constatarea nulității titlurilor și inclusiv a actelor de privatizare, dar și

revendicarea în natură a imobilului naționalizat, sens în care au fost

invocate, ca temei de drept, dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.

Obiectul dedus judecății nu putea fi

soluționat prin demersul juridic ales de intimații-reclamanți, pe calea

dreptului comun, în acțiunea civilă formulată la 13 august 2002. Aceasta pentru

că, la acea dată era deja în vigoare Legea 10/2001, în raport de care

intimații-reclamanți arată ei înșiși prin acțiune că au formulat pe cale

administrativă o notificare, înregistrată sub nr. 683 din 25 iunie 2001, dar la

care n-au primit răspuns. Această notificare existentă la dosar, fiind depusă

în această fază procesuală, cuprinde pretenția despăgubirilor civile ca măsură

reparatorie.

Or, în cauză de față intimații

reclamanți au cerut restituirea în natură, în pofida faptului că au ales deja,

potrivit dispozițiilor speciale ale Legii 10/2001, calea administrativă de

soluționare a măsurilor reparatorii, la care sunt îndrituiți. Drept consecință,

aceștia nu pot pretinde, pe calea dreptului comun, restituirea în natură, așa

încât cererea acestora este inadmisibilă.

Așadar, opțiunea intimaților

reclamanți odată exprimată prin solicitarea despăgubirilor bănești, potrivit

notificării de la 25 iunie 2001, formulată în temeiul dispozițiilor speciale

ale Legii 10/2001, nu poate fi revocată prin promovarea cererii de restituire

în natură.

În plus, instanța civilă de drept

comun nu poate anula formele de privatizare, inclusiv actul de atestare,

deodată cu soluționarea celeilalte cereri în revendicare, pentru că cele două

cereri nu au aceeași procedură pentru a fi rezolvate, așa încât nu pot fi

pronunțate în aceeași cauză.

Mai mult, A.P.A.P.S.-ul nu este el în drept să restituie

imobilul, ci numai persoana juridică deținătoare, în situația în care recurenta

pârâtă A.P.A.P.S. (actualul A.V.A.S.) a vândut corecurentei societății

comerciale acțiunile statului, și nu activele ce cuprind imobilul.

Prin urmare se va casa decizia dată

în apel și respectiv sentința instanței de fond pentru ca, la rejudecare,

conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., să dispună de excepția de fond, a

inadmisibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâtele:

SC L.P.E.C. SA și A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 201/A din 17 decembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 742 din 22 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Harghita și

respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă introdusă de reclamanții: F.E.,

J.B.L., J.N.L., J.C.I., J.E.E., J.T., O.T.I. și P.M.V. împotriva pârâților :

Statul Român, A.V.A.S., Consiliul Județean Harghita, Consiliul Local Cârța și

SC L.P.E.C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.