ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 828/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1075 din 28 iunie 2005, secția comercială a Tribunalului Constanța a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantul R.T. în contradictoriu cu pârâta SC Z.I.R.I.E. SRL București. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 149,50 euro (echivalentul în lei la momentul efectuării plății) și suma de 1.185.443 lei reprezentând dobânda legală, calculată din aprilie 2003 și în continuare, până la achitarea debitului. S-au acordat cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 279/ COM din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța.

S-a reținut că, deși citată cu mențiunea de a achita 471.000 lei taxă judiciară de timbru și 5.000 lei timbru judiciar, pentru termenul de judecată din 17 octombrie 2005, apelanta nu s-a conformat obligației privind timbrajul, astfel că cererea sa a fost anulată, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ., întemeiate pe dispozițiile pct. 6, 8, 9 și 10 ale art. 304 același cod. Criticile formulate de recurentă la pct. 1 – 6 nu pot fi luate în examinare, întrucât vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate la fond, ceea ce excede în raport cu soluția pronunțată în apel, pe chestiunea timbrajului.

Recurenta, la pct. 7 din motivele de recurs susține că neachitarea taxei de timbru se datorează unei împrejurări mai presus de voința sa, astfel încât a formulat o cerere de repunere în termenul legal de plată al timbrajului, considerând ca fiind îndeplinite cerințele art. 103 C. proc. civ. Pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, cu trimitere spre rejudecare. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Așa cum s-a arătat mai sus, criticile de nelegalitate și netemeinicie, invocate și dezvoltate la pct. 1 – 6 din cererea de recurs, nu pot constitui obiect de examinare atâta timp cât prin hotărârea atacată, respectiv cea pronunțată în apel, cauza a fost soluționată pe chestiunea timbrajului, deci pe o excepție, fără a se intra în probleme de fond.

Motivul de casare invocat la pct. 7 din recurs, este nefondat, având în vedere că plata taxelor de timbru nu este un act procedural, așa cum susține recurenta, căruia să-i poată fi aplicabil art. 103 C. proc. civ. Achitarea taxelor de timbru, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 146/1997 se face anticipat sau cel mai târziu până la termenul de judecată stabilit de instanță. În speță, apelanta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 17 octombrie 2005 cu mențiunea achitării a 47,1 RON taxă judiciară de timbru și 0,5 RON timbru judiciar (dosar apel) obligație căreia, aceasta nu s-a conformat. Împrejurarea că recurenta a fost în imposibilitate de prezentare la termen, prin apărător ales, nu are relevanță în chestiunea pusă în discuție, dat fiind faptul că citația cu mențiunea timbrajului a fost primită, sub semnătură de către societate, la data de 16 septembrie 2005, respectiv în termen util de a satisface cerința taxei de timbru.

Prin urmare, Curtea, reținând că motivul de casare este nefondat, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC Z.I.R.I.E. SRL București, împotriva deciziei nr. 279 din 17 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 896/2005, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 februarie 2006.