ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 828/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1075 din 28 iunie

2005, secția comercială a Tribunalului Constanța a admis în parte cererea

precizată, formulată de reclamantul R.T. în contradictoriu cu pârâta SC Z.I.R.I.E.

SRL București. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 149,50 euro

(echivalentul în lei la momentul efectuării plății) și suma de 1.185.443 lei

reprezentând dobânda legală, calculată din aprilie 2003 și în continuare, până

la achitarea debitului. S-au acordat cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă a fost

anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 279/ COM din 17 octombrie 2005 a Curții

de Apel Constanța. S-a reținut că, deși citată cu mențiunea de a achita 471.000

lei taxă judiciară de timbru și 5.000 lei timbru judiciar, pentru termenul de

judecată din 17 octombrie 2005, apelanta nu s-a conformat obligației privind

timbrajul, astfel că cererea sa a fost anulată, potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art.

303 C. proc. civ., întemeiate pe dispozițiile pct. 6, 8, 9 și 10 ale art. 304

același cod.

Criticile formulate de recurentă la pct.

1 – 6 nu pot fi luate în examinare, întrucât vizează nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii pronunțate la fond, ceea ce excede în raport cu soluția

pronunțată în apel, pe chestiunea timbrajului.

Recurenta, la pct. 7 din motivele de

recurs susține că neachitarea taxei de timbru se datorează unei împrejurări mai

presus de voința sa, astfel încât a formulat o cerere de repunere în termenul

legal de plată al timbrajului, considerând ca fiind îndeplinite cerințele art. 103

C. proc. civ. Pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor atacate, cu trimitere spre rejudecare.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum s-a arătat mai sus,

criticile de nelegalitate și netemeinicie, invocate și dezvoltate la pct. 1 – 6

din cererea de recurs, nu pot constitui obiect de examinare atâta timp cât prin

hotărârea atacată, respectiv cea pronunțată în apel, cauza a fost soluționată

pe chestiunea timbrajului, deci pe o excepție, fără a se intra în probleme de

fond.

Motivul de casare invocat la pct. 7

din recurs, este nefondat, având în vedere că plata taxelor de timbru nu este

un act procedural, așa cum susține recurenta, căruia să-i poată fi aplicabil art.

103 C. proc. civ. Achitarea taxelor de timbru, astfel cum este reglementată

prin Legea nr. 146/1997 se face anticipat sau cel mai târziu până la termenul

de judecată stabilit de instanță.

În speță, apelanta a fost citată

pentru termenul de judecată din data de 17 octombrie 2005 cu mențiunea

achitării a 47,1 RON taxă judiciară de timbru și 0,5 RON timbru judiciar (dosar

apel) obligație căreia, aceasta nu s-a conformat.

Împrejurarea că recurenta a fost în

imposibilitate de prezentare la termen, prin apărător ales, nu are relevanță în

chestiunea pusă în discuție, dat fiind faptul că citația cu mențiunea

timbrajului a fost primită, sub semnătură de către societate, la data de 16

septembrie 2005, respectiv în termen util de a satisface cerința taxei de

timbru.

Prin urmare, Curtea, reținând că

motivul de casare este nefondat, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC Z.I.R.I.E. SRL București, împotriva deciziei nr. 279 din 17 octombrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 896/2005, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 februarie 2006.