ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9628/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.C., B.C.P., S.E., S.D.M., D.A.

și T.V. au contestat dispozițiile nr. 50, 56 din 14 februarie 2002

emise de SC M. SA și dispoziția nr. 96 din 18 martie 2002 emisă

de Primăria Tia Mare, solicitând anularea acestora.

În motivarea contestației s-a

arătat că autorii reclamantelor au fost proprietarii unei

suprafețe de teren de 4336 mp în intravilanul comunei Tia Mare sat Danca

și a unei mori țărănești cu valțuri, aflată

pe teren, preluate abuziv prin Ordinul Ministerului Apărării nr.

16735/48 și că în mod nelegal SC M. SA și Primăria Tia Mare

le-a respins notificările.

Tribunalul Olt, care prin

sentința nr. 773 din 24 iunie 2002, a respins contestația, a

reținut că moara nu mai exista întrucât anterior anului 1989 a fost

distrusă într-un incendiu iar în privința suprafeței de 4334 mp

teren a reținut că 1680,81 mp reprezenta terenul pentru care SC M. SA

Corabia a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate în baza

Legii nr. 15/1941, 1000 mp reprezintă terenul pe care se află sediul

Poliției Tia Mare, pentru care reclamanților li s-a făcut oferta

de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, acceptată în

principiu, iar pentru suprafața de 2653,19 mp li s-a reconstituit dreptul

de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 moștenitorilor lui W.D.,

respectiv S.E. și T.V.

În raport de situația de fapt

reținută, s-a concluzionat că nu mai există posibilitatea

restituirii în natură a imobilelor, reclamanții având posibilitatea

de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin decizia nr. 982 din 27 aprilie

2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul contestatorilor I.C., B.C., S.E.,

S.D.M., D.I. și T.V., a schimbat sentința nr. 773/2002 a Tribunalului

Olt și a admis în parte contestația, anulând dispozițiile nr. 50

și 56 din 14 februarie 2002 emise de SC M. SA Corabia și

dispoziția nr. 96 din 18 martie 2002 a Primăriei Tia Mare.

Pârâta SC M. SA Corabia a fost

obligată la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de

557.996.713 lei pentru construcția morii și în echivalentul sumei de

54.554.640 lei pentru terenul de 1860,81 mp, iar pârâta Primăria Tia Mare

a fost obligată la măsuri reparatorii în echivalentul sumei de

32.433.060 lei pentru terenul în suprafață de 1000 mp.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut din conținutul notificărilor

și a contestației, că reclamanții au solicitat în principal

despăgubiri pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor și

chiar în subsidiar restituirea în natură, dar că tribunalul s-a

rezumat a analiza numai îndreptățirea reclamanților la

restituirea în natură a imobilelor și constatând că nu sunt

întrunite condițiile legale pentru restituirea în natură a respins

acțiunea, fără a analiza posibilitățile de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele solicitate.

Instanța de apel a concluzionat

că SC M. SA Corabia deține terenul în suprafața de 1680 mp,

pentru care i s-a atestat dreptul de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991,

printr-un titlu necontestat și ca efect al accesiunii, societatea rămâne

și proprietara construcției morii, aflată pe teren.

Suprafața de 1000 mp, nu poate fi restituită în natură, deoarece

Primăria Tia Mare a dat-o în administrare Poliției Tia Mare, care

și-a construit sediul. Ca urmare, Curtea a reținut

îndreptățirea contestatorilor la acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent, altele decât cele bănești, motivat de faptul că

în decizie nu sunt incidente dispozițiunile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Totodată s-a constatat că

petiționarii nu sunt îndreptățiți la acordarea

măsurilor reparatorii pentru utilajele enumerate în procesul verbal din 14

iunie 1948, reprezentând imobile prin destinație, deoarece nu este

întrunită condiția prevăzută de art. 6 alin. (2), ca

acestea să nu fi fost distruse sau înlocuite. Expertiza efectuată în

cauză a constatat că utilajele nu au fost preluate de SC M. SA

odată cu imobilul și nici nu existau fizic în patrimoniul acesteia.

Instanța de apel a

înlăturat și apărările SC M. SA potrivit cărora fiind

privatizată nu poate fi obligată la acordarea măsurilor

reparatorii, această obligație revenindu-i A.V.A.S.-ului, cu

motivarea că privatizarea s-a făcut prin vânzarea de acțiuni

care sunt elemente ce vizează capitalul social, iar nu prin vânzarea de

active.

Cât privesc măsurile reparatorii

prin echivalent, aferente suprafeței de 1000 mp, instanța de apel a

concluzionat că valoarea reală a terenului este de 32.473.000 lei

conform expertizei și nu de 20.000.000 lei potrivit evaluării

efectuată de primărie.

Instanța de apel a

înlăturat ca neîntemeiată solicitarea contestatorilor de a li se

restitui în natură suprafața de 260 mp deoarece din însumarea

suprafețelor deținute de SC M. SA, Poliția Tia Mare și

acelea reconstituite în temeiul Legilor nr. 18/1991 (1653 mp) s-ar

depăși suprafața totală aflată în proprietatea

autorilor contestatorilor.

Împotriva deciziei

pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs SC M. SA

și contestatorii.

În motivarea recursului, SC M. SA

Corabia arată că în mod greșit a fost obligată la acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece fiind privatizată a

înaintat notificările, A.P.A.P.S.-ului Dolj ținută să-i

despăgubească pe reclamanți potrivit Legii nr. 10/2001.

Recurenta arată că nu era

ținută la acordarea măsurilor reparatorii în natură sau

prin echivalent, de vreme ce contestatorii nu au probat că imobilul în

cauză a intrat în patrimoniul M. SA fără titlu sau că

procesul de privatizare la care a fost supusă societatea înainte de

apariția Legii nr. 10/2001 nu a fost în perfectă regulă.

Recursul contestatorilor I.C.

și T.V. vizează acordarea măsurilor reparatorii aferente

utilajelor morii, imobile prin destinație și acordarea în natură

a măsurilor reparatorii pentru termenul de 1162 mp deținut de poliția

Tia Mare, deoarece primăria s-a pronunțat numai în privința

suprafeței de 1000 mp deținută de poliție.

În situația în care moara a ars

atâta timp cât a fost în posesia statului, contestatorii au solicitat obligarea

deținătoarei la acordarea despăgubirilor potrivit art. 24 din

Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt întemeiate pentru

următoarele considerente:

Este de necontestat că autorul

petiționarilor a deținut în proprietate în satul Danca comuna Tia

Mare, un teren în suprafață de 4334 mp și o moară

țărănească cu valțuri preluată prin ordinul M.Ap.I.

nr. 16735/1948.

Moara țărănească

a ars, iar terenul de 1680 mp și ruinele clădirii morii aflate pe

acest teren sunt deținute de SC M. SA care s-a privatizat și a

obținut și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului potrivit H.G. nr. 834/1991.

În speță, contestatorii nu

au probat că imobilul în cauză a trecut fără titlu în

patrimoniul SC M. SA sau că procesul de privatizare la care a fost

supusă societatea s-ar fi efectuat cu încălcarea dispozițiunilor

legale. Faptul că societatea a cumpărat numai pachetul de

acțiuni de la A.P.A.P.S. nu are nici o legătură cu patrimoniul

societății. În temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001 modificată

și completată prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2)

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

În situația acestor imobile,

măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția

publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea,

dispozițiunile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător.

Așadar, indiferent dacă

privatizarea s-a înfăptuit prin vânzarea de acțiuni sau active,

notificarea se adresează instituției care a făcut privatizarea

care acordă și măsurile reparatorii prin echivalent.

În speță, SC M. a înaintat

notificarea contestatorilor prin adresa nr. 58 din 14 februarie 2002 în temeiul

art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 A.P.A.P.S.-ului, filiala

Dolj, care nu a soluționat-o până în prezent, deși A.V.A.S.-ul

(fostul A.P.A.P.S.) este parte în proces.

Față de

dispozițiunile legale incidente, cărora SC M. SA s-a conformat, în

mod greșit acesta a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent. A.V.A.S.-ul, căruia i s-a înaintat notificarea în privința

terenului de 1680 mp și a morii urmează a o soluționa.

Instanța de trimitere a cauzei

urmează a lămuri situația juridică a morii și

utilajelor, întrucât probele dosarului sunt incerte în legătură cu

momentul și cauzele producerii incendiului, a cauzelor inexistenței

utilajelor în patrimoniul societății, de vreme ce procesul verbal din

1948 atestă preluarea lor, iar inexistența utilajelor nu presupune

înlocuirea sau casarea lor în lipsa unor probe în acest sens.

De asemenea instanța de apel a

acordat măsuri reparatorii pentru suprafața de 1000 mp teren

deținut de poliția Tia Mare, deși raportul de expertiză

(pag. 176 dosar apel) atestă că aceasta deține efectiv

suprafața de 1162 mp iar contestatorii au solicitat în principal pentru

această suprafață acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent și în subsidiar în natură.

Este adevărat că prin

adiționarea suprafețelor de teren dobândite de SC M., poliția

Tia Mare și cele reconstituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se

depășește suprafața de 334 mp solicitată de contestatori,

dar instanța a ignorat faptul că aceștia și-au motivat

pretențiunile pe titlul de proprietate al autorului, care aplicat pe

teren, atestă existența unei suprafețe mai mari de 4575,53 mp

și că în raport de concluziile expertizei contestatorii și-au

majorat pretențiunile. Așadar instanța de apel a lăsat

nerezolvat capătul de cerere referitor la restituirea prin echivalent sau

în natură a suprafeței de 162 mp teren deținut de poliția

Tia Mare.

Prin nesoluționarea

notificării adresată de SC M. SA, către A.P.A.P.S. Dolj, și

insuficienta lămurire a situației juridice a morii și utilajelor

instanța de apel și cea de fond nu s-au pronunțat în limitele

investirii impunându-se admiterea tuturor recursurilor și în temeiul art.

313 C. proc. civ. casarea deciziei și sentinței cu trimiterea la

tribunal.

Pe parcursul soluționării

recursului, a decedat S.E. în drepturile sale substituindu-se S.A.R., S.D.,

S.D.H. și S.L.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții I.C. și T.V. și pârâta SC M. SA Corabia împotriva

deciziei nr. 982 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia și

sentința nr. 773 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Olt.

Trimite cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2006.