ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8044/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 august 2002, reclamantul L.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 88 din 2 iulie 2002 emisă de primarul comunei Halmeu, județul Satu Mare, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură („prin redobândirea dreptului de proprietate”) a cotei de ½ parte din imobilul situat în comuna Halmeu înscris în C.F. Halmeu (casă, curte și grădină în suprafață de 2244,5 mp) care a format proprietatea tabulară a mătușii sale V.L. Reclamantul a solicitat, prin acțiune, anularea dispoziției emise de primar și admiterea cererii de „restituire în natură a imobilului”.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 365/D din 26 septembrie 2005, a admis în parte acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr. 88/2002 emisă de primarul comunei Halmeu și a constatat că reclamantul are calitate de moștenitor al persoanei îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ½ din imobilul cuprins în C.F. Halmeu, nr. top.546/12/2 în suprafață de 8632 mp, „constând în acordarea de titluri de despăgubiri, imobile ce au fost evaluate în total la valoarea de 913.645.684 ROL”. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 35/A din 22 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de primarul comunei Halmeu împotriva sentinței Tribunalului Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât este nepot al proprietarilor tabulari inițiali (L.A. și B.V.) și văr cu ceilalți proprietari tabulari (L.L., L.O. și L.Z.). Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primăria comunei Halmeu susținând, în esență, că decizia este nelegală deoarece reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Recurenta a dezvoltat motivul de casare invocat arătând că nu a existat nici un grad de rudenie între reclamant și fosta proprietară V.L., aceasta din urmă fiind doar fosta soție a lui L.A.

(fostul unchi al reclamantului), iar, pe de altă parte, prin notificare reclamantul a solicitat drepturi doar cu privire la cota de ½ din imobil, parte care a fost proprietatea V.L. Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Sunt îndreptățite, în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la dat preluării în mod abuziv a acestora. De prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Din actele dosarului rezultă că imobilul a fost înscris în C.F. ca fiind proprietatea soților L.A. și L.(fostă B.)V. (filele 17 – 20 din dosarul primei instanțe). Din căsătoria celor doi soți s-au născut cinci copii: L.A., A.L., L.L., L.O. și L.Z. Din C.F. mai rezultă că o cotă parte indiviză de ½ din imobilul ce a aparținut lui L.A. și celor cinci copii ai acestuia a fost intabulată în favoarea Statului Român în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind considerată bun fără stăpân. Prin notificarea comunicată Primăriei comunei Halmeu, prin intermediului executorului judecătoresc, reclamantul L.V. a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobil care a aparținut mătușii sale V.L.

(filele 7 – 9 din dosarul primei instanțe). Din schița arborelui genealogic depusă la dosar (fila 4) și din actele de stare civilă rezultă că reclamantul L.V. este fiul lui L.V. (decedat în anul 1978), acesta din urmă fiind frate cu L.A. (decedat în anul 1971), care a fost proprietarul unei cote de ½ parte din imobil. Se constată, din aceste acte că reclamantul, nu a fost rudă cu V.L. (decedată în anul 1981) și ca atare nu poate fi nici succesor al acesteia. În consecință, reclamantul nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul art. 3 și art. 4 din Legea nr.10/2001 cu privire la cota parte din imobil ce a aparținut V.L. Nesocotind solicitarea făcută prin notificare de a i se restitui doar cota parte de ½ din imobil, reclamantul L.V.

a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, să i se restituie în natură întregul imobil, considerându-se îndreptățit în calitatea sa de nepot de frate al fostului coproprietar A.L. Prima instanță, prin sentința pronunțată, confirmată de instanța de apel, a acceptat punctul de vedere exprimat prin cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamantul are calitate de moștenitor al persoanei îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ½ din imobil care a aparținut lui A.L. Cele două hotărâri pronunțate în cauză au fost date cu aplicarea greșită a legii. Astfel, declarația dată la 20 septembrie 2001 (fila 15) de trei dintre copiii foștilor proprietari L.A. și V.L.

și anume de L.D., O.L. și Z.L. că donează reclamatului o casă în Halmeu, (fără precizarea unor date necesare identificării imobilului) nu poate avea consecințele juridice exprimate de reclamant pe parcursul procesului. Intenția de a dona a celor trei persoane nu a fost urmată de o acceptare din partea donatarului și ca atare nu a fost încheiat un contract de donație în formă autentică, apt să fie prezentat în justiție. De altfel, prin actul respectiv, cele trei persoane nu și-au exprimat vreun punct de vedere cu privire la eventualele măsuri reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001și nici nu rezultă că au înțeles să beneficieze de dispozițiile acestei legi. La dosar reclamantul nu a depus nici un fel de dovezi pentru a stabili dacă ceilalți doi copii ai foștilor proprietari și anume L.A.

și A.L., decedați și ei între timp, au avut moștenitori și eventual dacă respectivii moștenitori au întreprins vreun demers în temeiul Legii nr. 10/2001. Situația de fapt descrisă mai sus nu poate conduce la concluzia că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru ½ din imobil, cum s-a hotărât, fără temei legal, prin sentința primei instanțe și prin decizia instanței de apel. Decizia pronunțată în apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii urmează să fie admis recursul declarat de pârâtă, să fie casată decizia atacată, precum și sentința primei instanțe și în fond să fie respinsă contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției emise de primarul comunei Halmeu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Halmeu, județul Satu Mare, prin primar, împotriva deciziei nr. 35 A din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 365/D din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, secția civilă, și în fond respinge contestația formulată de reclamantul L.V. împotriva deciziei nr. 88 din 2 iulie 2002 emisă de Primarul comunei Halmeu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.