ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8044/2006

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6 august 2002, reclamantul L.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

dispoziția nr. 88 din 2 iulie 2002 emisă de primarul comunei Halmeu,

județul Satu Mare, prin care a fost respinsă notificarea de restituire

în natură („prin redobândirea dreptului de proprietate”) a cotei de ½

parte din imobilul situat în comuna Halmeu înscris în C.F. Halmeu (casă,

curte și grădină în suprafață de 2244,5 mp) care a

format proprietatea tabulară a mătușii sale V.L.

Reclamantul a solicitat, prin

acțiune, anularea dispoziției emise de primar și admiterea

cererii de „restituire în natură a imobilului”.

Soluționând litigiul în

primă instanță, Tribunalul Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 365/D din 26 septembrie 2005, a admis în parte acțiunea

(contestația), a anulat dispoziția nr. 88/2002 emisă de primarul

comunei Halmeu și a constatat că reclamantul are calitate de

moștenitor al persoanei îndreptățite la acordarea de măsuri

reparatorii pentru cota de ½ din imobilul cuprins în C.F. Halmeu, nr.

top.546/12/2 în suprafață de 8632 mp, „constând în acordarea de

titluri de despăgubiri, imobile ce au fost evaluate în total la valoarea

de 913.645.684 ROL”.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, prin decizia nr. 35/A din 22 februarie 2006, a respins

ca nefondat apelul declarat de primarul comunei Halmeu împotriva sentinței

Tribunalului Satu Mare. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat

că reclamantul este persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât este nepot al

proprietarilor tabulari inițiali (L.A. și B.V.) și văr cu

ceilalți proprietari tabulari (L.L., L.O. și L.Z.).

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs Primăria comunei Halmeu susținând, în

esență, că decizia este nelegală deoarece reclamantul nu

are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recurenta a dezvoltat motivul de

casare invocat arătând că nu a existat nici un grad de rudenie între

reclamant și fosta proprietară V.L., aceasta din urmă fiind doar

fosta soție a lui L.A. (fostul unchi al reclamantului), iar, pe de

altă parte, prin notificare reclamantul a solicitat drepturi doar cu

privire la cota de ½ din imobil, parte care a fost proprietatea V.L.

Recursul declarat este întemeiat în

sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Sunt îndreptățite, în

înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii

constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent,

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la dat preluării în mod

abuziv a acestora. De prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază și

moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Din actele dosarului rezultă

că imobilul a fost înscris în C.F. ca fiind proprietatea soților L.A.

și L.(fostă B.)V. (filele 17 – 20 din dosarul primei instanțe).

Din căsătoria celor doi soți s-au născut cinci copii: L.A.,

A.L., L.L., L.O. și L.Z.

Din C.F. mai rezultă că o

cotă parte indiviză de ½ din imobilul ce a aparținut lui L.A.

și celor cinci copii ai acestuia a fost intabulată în favoarea

Statului Român în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind considerată bun

fără stăpân.

Prin notificarea comunicată

Primăriei comunei Halmeu, prin intermediului executorului

judecătoresc, reclamantul L.V. a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001

restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobil care a aparținut

mătușii sale V.L. (filele 7 – 9 din dosarul primei instanțe).

Din schița arborelui genealogic

depusă la dosar (fila 4) și din actele de stare civilă

rezultă că reclamantul L.V. este fiul lui L.V. (decedat în anul

1978), acesta din urmă fiind frate cu L.A. (decedat în anul 1971), care a

fost proprietarul unei cote de ½ parte din imobil. Se constată, din aceste

acte că reclamantul, nu a fost rudă cu V.L. (decedată în anul

1981) și ca atare nu poate fi nici succesor al acesteia. În

consecință, reclamantul nu este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul art. 3

și art. 4 din Legea nr.10/2001 cu privire la cota parte din imobil ce a

aparținut V.L.

Nesocotind solicitarea

făcută prin notificare de a i se restitui doar cota parte de ½ din

imobil, reclamantul L.V. a solicitat, prin cererea de chemare în judecată,

să i se restituie în natură întregul imobil, considerându-se

îndreptățit în calitatea sa de nepot de frate al fostului

coproprietar A.L.

Prima instanță, prin

sentința pronunțată, confirmată de instanța de apel, a

acceptat punctul de vedere exprimat prin cererea de chemare în judecată

și a constatat că reclamantul are calitate de moștenitor al

persoanei îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru

cota de ½ din imobil care a aparținut lui A.L.

Cele două hotărâri

pronunțate în cauză au fost date cu aplicarea greșită a

legii.

Astfel, declarația dată la

20 septembrie 2001 (fila 15) de trei dintre copiii foștilor proprietari

L.A. și V.L. și anume de L.D., O.L. și Z.L. că donează

reclamatului o casă în Halmeu, (fără precizarea unor date

necesare identificării imobilului) nu poate avea consecințele

juridice exprimate de reclamant pe parcursul procesului.

Intenția de a dona a celor trei

persoane nu a fost urmată de o acceptare din partea donatarului și ca

atare nu a fost încheiat un contract de donație în formă

autentică, apt să fie prezentat în justiție. De altfel, prin

actul respectiv, cele trei persoane nu și-au

exprimat vreun punct de vedere cu privire la eventualele măsuri

reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001și nici nu

rezultă că au înțeles să beneficieze de dispozițiile

acestei legi.

La dosar reclamantul nu a depus nici

un fel de dovezi pentru a stabili dacă ceilalți doi copii ai

foștilor proprietari și anume L.A. și A.L., decedați

și ei între timp, au avut moștenitori și eventual dacă

respectivii moștenitori au întreprins vreun demers în temeiul Legii nr.

10/2001.

Situația de fapt descrisă

mai sus nu poate conduce la concluzia că reclamantul este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru ½ din imobil, cum

s-a hotărât, fără temei legal, prin sentința primei

instanțe și prin decizia instanței de apel.

Decizia pronunțată în apel

fiind dată cu aplicarea greșită a legii urmează să fie

admis recursul declarat de pârâtă, să fie casată decizia

atacată, precum și sentința primei instanțe și în fond

să fie respinsă contestația formulată de reclamant

împotriva dispoziției emise de primarul comunei Halmeu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Halmeu, județul Satu Mare, prin primar, împotriva

deciziei nr. 35 A din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtă.

Casează decizia atacată

precum și sentința nr. 365/D din 26 septembrie 2005 a Tribunalului

Satu Mare, secția civilă, și în fond respinge contestația

formulată de reclamantul L.V. împotriva deciziei nr. 88 din 2 iulie 2002

emisă de Primarul comunei Halmeu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.