ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 266, pronunțată la data de 19 februarie 2004, în dosarul nr. 7010/2005, secția comercială a Tribunalului Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC V. SA; a respins excepția lipsei calității procesuale a SC C. SA de a formula cererea de chemare în garanție a S.I.F. T. SA și A.P.A.P.S.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție și a respins menționata cerere ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală; a respins acțiunea precizată, rejudecată după casare, formulată de reclamanta, B.M.R.S.

în contradictoriu cu pârâtele, SC C. SA și SC V. SA; a admis cererea de intervenție formulată de A.C.P.A.S., calificată ca fiind în interesul pârâtei SC C. SA și a obligat reclamanta să plătească acestei pârâte suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, luând act că intervenienta și pârâta, SC V. SA nu au solicitat aceste cheltuieli. Spre a hotărî astfel, în fond după casare, prima instanță a reținut, în soluționarea excepțiilor, că față de considerentele deciziei nr. 1492, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, la data de 11 aprilie 2002 și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a SC V. SA este întemeiată; că prevederile art. 60 C. proc.

civ. conferă legitimare procesuală pârâtei SC C. SA de a formula cerere de chemare în garanție a S.I.F. T. și A.P.A.P.S. dar calitatea acestora de acționari în cadrul SC C. SA nu le justifică calitatea de chemate în garanție în litigii având ca obiect bunuri aparținând acestei societăți, iar, pe fond, că, în cauză, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune deoarece, conform probelor administrate, reclamanta în calitate de cumpărător a acceptat să fie evinsă, deși cunoștea caracterul litigios al bunurilor ce au făcut obiectul vânzării, atât anterior organizării licitației cât și pe parcursul desfășurării acesteia și a considerat că, față de soluția pronunțată în soluționarea acțiunii principale, se impune admiterea cererii de intervenție formulată de A.P.A.S.

în interesul pârâtei SC C. SA, prin care s-a sprijinit apărarea acestei părți și a aplicat prevederile art. 274 C. proc. civ.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 648, pronunțată la data de 13 septembrie 2004, în dosarul nr. 3039/2004, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva menționatei sentințe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a dispus ca, pârâta, SC C. SA să-i plătească suma de 131.424.190 lei, cu titlu de despăgubiri, iar pârâta, SC V. SA să-i plătească suma de 19.986.167 lei, cu același titlu, înlăturând obligația reclamantei de a plăti pârâtei SC C. SA cheltuielile de judecată în cuantum de 20.000.000 lei iar după compensarea, în parte, a acestora, a obligat pe intimata-pârâtă, SC C. SA să plătească apelantei reclamante suma de 22.230.676 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la toate instanțele iar pe intimata-pârâtă, SC V. SA să-i plătească, cu același titlu, suma de 6.055.439 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a considerat că, urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta este îndreptățită, în schimbul bunurilor a căror proprietate a pierdut-o, la restituirea prețului plătit pentru acestea la valoarea nominală care a intrat în fondul de dezvoltare a SC C. SA, din care, în urma divizării, un procent de 13,2 % a revenit SC V. SA, astfel că în conformitate cu art. 245 din Legea nr. 31/1990, republicată, intimatele pârâte datorează apelantei reclamante despăgubiri reprezentând valoarea prețului imobilelor în litigiu, în proporțiile în care l-au încasat și a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii au formulat recurs atât apelanta reclamantă, B.M.R.S.

cât și intimatele pârâte, SC C. SA și SC V. SA. Recurenta reclamantă a invocat în susținerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., solicitând modificarea, în parte, a deciziei atacate și admiterii, în tot, a acțiunii sale, astfel cum a fost precizată, arătând, în principal, că motivarea deciziei, cu referire la neacordarea, în totalitate, a pretențiilor solicitate, este contradictorie; că această hotărâre este dată cu greșita aplicare și interpretare a art. 315, art. 115 și art. 48 C. proc. civ. și cu ignorarea conținutului întâmpinării și cererii de chemare în garanție formulată de SC C. SA, minutelor încheiate în fața expertului și înscrisului intitulat „Declarație” din care rezultă recunoașterea pretențiilor sale de către această societate.

Recurenta pârâtă, SC C. SA a criticat soluția admiterii acțiunii reclamantei și cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată în considerarea raportului de expertiză întocmit în cauză, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot, a deciziei atacate și respingerea apelului reclamantei. Este de remarcat că în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., sus numita recurentă se referă la motivarea deciziei atacate, evocând pasaje desprinse din considerentele acesteia spre a evidenția neconcordanța dintre premisele raționamentului instanței de apel cu privire la daunele reprezentând „prețul actualizat cu rata inflației” și concluzia acestuia, concretizată în soluția admiterii, în parte, a pretențiilor reclamantei, aspecte care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-au evocat critici referitoare la modul în care instanța de apel a valorificat, în stabilirea cuantumului sumei la plata căreia această parte a fost obligată, concluziile raportului de expertiză cu privire la împărțirea răspunderii societăților divizate, împotriva cărora a formulat obiecțiuni ce au fost respinse, critici care nu se încadrează în evocatul motiv de recurs și care nu mai pot fi valorificate, pe această cale, după modificarea adusă art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Recurenta pârâtă, SC V. SA a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc.

civ., modificarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei, arătând, în principal, că prin soluția adoptată, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând, astfel, principiul disponibilității și schimbând „natura cererii de chemare în judecată” și că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 și pct. 7, recurenta neindicând aspecte de natură a justifica invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Intimata, S.I.F. T. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului reclamantei, apreciind, neîntemeiate criticile privind soluționarea cererii de chemare în garanție și admiterea recursului pârâtei SC C. SA, cu consecința păstrării dispozițiilor sentinței atacate cu referire la cererea de chemare în garanție a acestei societăți.

SC C. SA a solicitat, deopotrivă, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului reclamantei, apreciind, nefondate, criticile pe care aceasta le-a adus deciziei atacate ca și susținerile referitoare la recunoașterea pretențiilor sale și admiterea recursului pârâtei SC V. SA, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Recursurile sunt nefondate. Astfel, este de observat că în justificarea calificării atribuite motivării deciziei atacate de a fi „contradictorie” recurenta reclamantă s-a referit la refuzul instanței de apel de a da eficiență „tuturor dispozițiilor contractuale” cu toate că din considerentele acesteia rezultă, cu claritate, că admiterea, în parte, a acțiunii nu a avut temei contractual, așa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 nu poate fi primită.

În ce privește reiterarea criticilor formulate în apel de această parte referitoare la greșita aplicare a legii de drept procesual, concretizată în dispozițiile art. 315, art. 115 și art. 48 C. proc. civ. și la nereținerea solidarității obligației de plată a pârâtelor de către instanța fondului după casare, nu se justifică, întrucât instanța de control judiciar, a considerat, cu justețe, că față de dispozițiile art. 311 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond nu putea fi ținută să reitereze soluția pronunțată, anterior, în baza unei clauze a contractului din 18 martie 1994 a cărui nulitate s-a constatat, ulterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fără ca prin aceasta să încalce prevederile art. 315 C. proc.

civ., că, prin faptul de a fi ținut seama de apărările formulate prin întâmpinare, în termen legal, de pârâta, SC V. SA, introdusă în cauză în acest ciclu procesual în considerarea deciziei instanței de trimitere și de a le extinde și asupra pârâtei SC C. SA, a dat o corectă interpretare art. 115 și art. 48 alin. (2) C. proc. civ. și că soluția dată cererii reclamantei de obligare, în solidar, a pârâtelor la plata reactualizată a prețului achitat pentru cumpărarea activelor de care a fost deposedată, formulată prin precizarea adusă acțiunii introductive la data de 27 noiembrie 2003, este conformă cu dispozițiile art. 1041 C. civ. raportate la cele ale art. 245 din Legea nr. 31/1990, republicată și cu prevederile protocolului de divizare încheiat de pârâte, din care nu rezultă că s-a stipulat solidaritatea, aspecte ce relevă ca fiind nefondate, criticile ce vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Nici critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, nu poate fi primită, știut fiind că pentru a putea obține modificarea unei hotărâri judecătorești în temeiul acestui text legal trebuie îndeplinită atât condiția nepronunțării instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate cât și condiția ca acestea să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi întrunite cumulativ, pe care „cuprinsul”, de altfel neprecizat, al cererilor formulate de o parte potrivnică sau al minutelor încheiate de expert ca și înscrisul intitulat „Declarație”, irelevant în probațiune, nu le îndeplinesc spre a putea induce incidența precizatului text legal.

Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele care au format convingerea instanței de control judiciar, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, așa încât aspectele evocate de recurenta-pârâtă, SC C. SA nu sunt de natură a impune aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., evocarea caracterului delictual al abuzului contractual săvârșit cu intenție făcându-se cu scopul de a justifica admiterea, în parte, a acțiunii. Având în vedere că pretențiile reclamantei solicitate prin acțiunea introductivă în cuantum de 5.549.008.228 lei, ulterior majorate la 5.775.852.875 lei, reprezintă „prețul actualizat în raport cu rata inflației” al bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 12 martie 1994, respectiv C.C.A.

și r. C. și că, obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 151.420.377 lei, reprezentând prețul la valoarea nominală achitat pentru cumpărarea menționatelor active în baza evocatului act juridic a cărui nulitate a fost constatată prin hotărâre judecătorească, irevocabilă se constată că instanța de apel a soluționat pricina în limitele stabilite de reclamantă în exercițiul dreptului său de dispoziție, cu privire la obiect, deci cu respectarea principiului disponibilității, așa încât critica recurentei pârâte SC V. SA, fundamentată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu se justifică cum nici critica vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru considerentele deja arătate cu privire la motivarea deciziei atacate.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta B.M.R.S. și pârâtele SC V. SA Bușteni și SC C. SA Bușteni, împotriva deciziei nr. 648 din 13 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca nefondate. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.