ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 266, pronunțată la

data de 19 februarie 2004, în dosarul nr. 7010/2005, secția comercială a

Tribunalului Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC

V. SA; a respins excepția lipsei calității procesuale a SC C. SA de a formula

cererea de chemare în garanție a S.I.F. T. SA și A.P.A.P.S.; a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție și a respins

menționata cerere ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală; a respins acțiunea precizată, rejudecată după casare, formulată de

reclamanta, B.M.R.S. în contradictoriu cu pârâtele, SC C. SA și SC V. SA; a

admis cererea de intervenție formulată de A.C.P.A.S., calificată ca fiind în

interesul pârâtei SC C. SA și a obligat reclamanta să plătească acestei pârâte

suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, luând act că

intervenienta și pârâta, SC V. SA nu au solicitat aceste cheltuieli.

Spre a hotărî astfel, în fond după

casare, prima instanță a reținut, în soluționarea excepțiilor, că față de

considerentele deciziei nr. 1492, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, la

data de 11 aprilie 2002 și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC V. SA este întemeiată; că prevederile art. 60 C.

proc. civ. conferă legitimare procesuală pârâtei SC C. SA de a formula cerere

de chemare în garanție a S.I.F. T. și A.P.A.P.S. dar calitatea acestora de

acționari în cadrul SC C. SA nu le justifică calitatea de chemate în garanție

în litigii având ca obiect bunuri aparținând acestei societăți, iar, pe fond,

că, în cauză, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de lege

pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune deoarece, conform

probelor administrate, reclamanta în calitate de cumpărător a acceptat să fie

evinsă, deși cunoștea caracterul litigios al bunurilor ce au făcut obiectul

vânzării, atât anterior organizării licitației cât și pe parcursul desfășurării

acesteia și a considerat că, față de soluția pronunțată în soluționarea

acțiunii principale, se impune admiterea cererii de intervenție formulată de A.P.A.S.

în interesul pârâtei SC C. SA, prin care s-a sprijinit apărarea acestei părți

și a aplicat prevederile art. 274 C. proc. civ.

Secția comercială și de contencios administrativ

a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 648, pronunțată la data de 13

septembrie 2004, în dosarul nr. 3039/2004, a admis apelul declarat de

reclamantă împotriva menționatei sentințe pe care a schimbat-o, în parte, în

sensul că a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a dispus ca, pârâta, SC C.

SA să-i plătească suma de 131.424.190 lei, cu titlu de despăgubiri, iar pârâta,

SC V. SA să-i plătească suma de 19.986.167 lei, cu același titlu, înlăturând

obligația reclamantei de a plăti pârâtei SC C. SA cheltuielile de judecată în

cuantum de 20.000.000 lei iar după compensarea, în parte, a acestora, a obligat

pe intimata-pârâtă, SC C. SA să plătească apelantei reclamante suma de

22.230.676 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la toate instanțele iar pe

intimata-pârâtă, SC V. SA să-i plătească, cu același titlu, suma de 6.055.439

lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar a considerat că, urmare a constatării nulității

contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta este îndreptățită, în schimbul

bunurilor a căror proprietate a pierdut-o, la restituirea prețului plătit

pentru acestea la valoarea nominală care a intrat în fondul de dezvoltare a SC C.

SA, din care, în urma divizării, un procent de 13,2 % a revenit SC V. SA,

astfel că în conformitate cu art. 245 din Legea nr. 31/1990, republicată,

intimatele pârâte datorează apelantei reclamante despăgubiri reprezentând

valoarea prețului imobilelor în litigiu, în proporțiile în care l-au încasat și

a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii

au formulat recurs atât apelanta reclamantă, B.M.R.S. cât și intimatele pârâte,

SC C. SA și SC V. SA.

Recurenta reclamantă a invocat în

susținerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9

și pct. 10 C. proc. civ., solicitând modificarea, în parte, a deciziei atacate

și admiterii, în tot, a acțiunii sale, astfel cum a fost precizată, arătând, în

principal, că motivarea deciziei, cu referire la neacordarea, în totalitate, a

pretențiilor solicitate, este contradictorie; că această hotărâre este dată cu

greșita aplicare și interpretare a art. 315, art. 115 și art. 48 C. proc. civ.

și cu ignorarea conținutului întâmpinării și cererii de chemare în garanție

formulată de SC C. SA, minutelor încheiate în fața expertului și înscrisului

intitulat „Declarație” din care rezultă recunoașterea pretențiilor sale de

către această societate.

Recurenta pârâtă, SC C. SA a criticat

soluția admiterii acțiunii reclamantei și cuantumul sumei la plata căreia a

fost obligată în considerarea raportului de expertiză întocmit în cauză,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și a

solicitat modificarea în tot, a deciziei atacate și respingerea apelului

reclamantei.

Este de remarcat că în dezvoltarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., sus numita recurentă se

referă la motivarea deciziei atacate, evocând pasaje desprinse din

considerentele acesteia spre a evidenția neconcordanța dintre premisele

raționamentului instanței de apel cu privire la daunele reprezentând „prețul

actualizat cu rata inflației” și concluzia acestuia, concretizată în soluția

admiterii, în parte, a pretențiilor reclamantei, aspecte care, cu aplicarea art.

306 alin. (3) C. proc. civ. pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ. iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. s-au evocat critici referitoare la modul în care instanța de apel a

valorificat, în stabilirea cuantumului sumei la plata căreia această parte a

fost obligată, concluziile raportului de expertiză cu privire la împărțirea

răspunderii societăților divizate, împotriva cărora a formulat obiecțiuni ce au

fost respinse, critici care nu se încadrează în evocatul motiv de recurs și

care nu mai pot fi valorificate, pe această cale, după modificarea adusă art. 304

C. proc. civ. prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Recurenta pârâtă, SC V. SA a

solicitat, în temeiul art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.,

modificarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului

reclamantei, arătând, în principal, că prin soluția adoptată, instanța de apel

a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând, astfel, principiul disponibilității

și schimbând „natura cererii de chemare în judecată” și că hotărârea pronunțată

cuprinde motive contradictorii, critici care se circumscriu motivului prevăzut

de art. 304 pct. 6 și pct. 7, recurenta neindicând aspecte de natură a justifica

invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Intimata, S.I.F. T. SA a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea recursului reclamantei, apreciind, neîntemeiate

criticile privind soluționarea cererii de chemare în garanție și admiterea

recursului pârâtei SC C. SA, cu consecința păstrării dispozițiilor sentinței

atacate cu referire la cererea de chemare în garanție a acestei societăți.

SC C. SA a solicitat, deopotrivă,

prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului reclamantei,

apreciind, nefondate, criticile pe care aceasta le-a adus deciziei atacate ca și

susținerile referitoare la recunoașterea pretențiilor sale și admiterea

recursului pârâtei SC V. SA, modificarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului reclamantei și menținerea sentinței apelate ca fiind legală

și temeinică.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, este de observat că în

justificarea calificării atribuite motivării deciziei atacate de a fi

„contradictorie” recurenta reclamantă s-a referit la refuzul instanței de apel

de a da eficiență „tuturor dispozițiilor contractuale” cu toate că din

considerentele acesteia rezultă, cu claritate, că admiterea, în parte, a

acțiunii nu a avut temei contractual, așa încât critica întemeiată pe motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 nu poate fi primită.

În ce privește reiterarea criticilor

formulate în apel de această parte referitoare la greșita aplicare a legii de

drept procesual, concretizată în dispozițiile art. 315, art. 115 și art. 48 C.

proc. civ. și la nereținerea solidarității obligației de plată a pârâtelor de

către instanța fondului după casare, nu se justifică, întrucât instanța de

control judiciar, a considerat, cu justețe, că față de dispozițiile art. 311 alin.

(1) C. proc. civ., instanța de fond nu putea fi ținută să reitereze soluția

pronunțată, anterior, în baza unei clauze a contractului din 18 martie 1994 a

cărui nulitate s-a constatat, ulterior, prin hotărâre judecătorească

irevocabilă, fără ca prin aceasta să încalce prevederile art. 315 C. proc. civ.,

că, prin faptul de a fi ținut seama de apărările formulate prin întâmpinare, în

termen legal, de pârâta, SC V. SA, introdusă în cauză în acest ciclu procesual

în considerarea deciziei instanței de trimitere și de a le extinde și asupra

pârâtei SC C. SA, a dat o corectă interpretare art. 115 și art. 48 alin. (2) C.

proc. civ. și că soluția dată cererii reclamantei de obligare, în solidar, a

pârâtelor la plata reactualizată a prețului achitat pentru cumpărarea activelor

de care a fost deposedată, formulată prin precizarea adusă acțiunii

introductive la data de 27 noiembrie 2003, este conformă cu dispozițiile art. 1041

C. civ. raportate la cele ale art. 245 din Legea nr. 31/1990, republicată și cu

prevederile protocolului de divizare încheiat de pârâte, din care nu rezultă că

s-a stipulat solidaritatea, aspecte ce relevă ca fiind nefondate, criticile ce

vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici critica întemeiată pe motivul

prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării

deciziei atacate, nu poate fi primită, știut fiind că pentru a putea obține

modificarea unei hotărâri judecătorești în temeiul acestui text legal trebuie

îndeplinită atât condiția nepronunțării instanței asupra unui mijloc de apărare

sau asupra unei dovezi administrate cât și condiția ca acestea să fie

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi întrunite

cumulativ, pe care „cuprinsul”, de altfel neprecizat, al cererilor formulate de

o parte potrivnică sau al minutelor încheiate de expert ca și înscrisul

intitulat „Declarație”, irelevant în probațiune, nu le îndeplinesc spre a putea

induce incidența precizatului text legal.

Examinarea considerentelor deciziei

atacate relevă că aceasta cuprinde motivele care au format convingerea

instanței de control judiciar, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, așa încât

aspectele evocate de recurenta-pârâtă, SC C. SA nu sunt de natură a impune

aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., evocarea caracterului delictual al

abuzului contractual săvârșit cu intenție făcându-se cu scopul de a justifica

admiterea, în parte, a acțiunii.

Având în vedere că pretențiile

reclamantei solicitate prin acțiunea introductivă în cuantum de 5.549.008.228

lei, ulterior majorate la 5.775.852.875 lei, reprezintă „prețul actualizat în

raport cu rata inflației” al bunurilor ce au făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare din 12 martie 1994, respectiv C.C.A. și

r.

C. și că, obligând pârâtele să

plătească reclamantei suma de 151.420.377 lei, reprezentând prețul la valoarea

nominală achitat pentru cumpărarea menționatelor active în baza evocatului act

juridic a cărui nulitate a fost constatată prin hotărâre judecătorească,

irevocabilă se constată că instanța de apel a soluționat pricina în limitele

stabilite de reclamantă în exercițiul dreptului său de dispoziție, cu privire

la obiect, deci cu respectarea principiului disponibilității, așa încât critica

recurentei pârâte SC V. SA, fundamentată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 6

C. proc. civ., nu se justifică cum nici critica vizând motivul prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ. pentru considerentele deja arătate cu privire la

motivarea deciziei atacate.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta B.M.R.S. și pârâtele SC V. SA Bușteni și SC C. SA Bușteni, împotriva

deciziei nr. 648 din 13 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

ca nefondate.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.