ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 24

din 27 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.S., a anulat

hotărârea nr. 1720 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea

de refugiată pentru perioada 2 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, curtea de apel, pe baza probatoriului administrat, a reținut

că părinții reclamantei, în urma cedării Ardealului de Nord, s-au refugiat, în

luna septembrie 1940, din satul Careii Mari, județul Sălaj, în orașul Deva,

județul Hunedoara, datorită persecuțiilor de natură etnică suferite în

localitatea de domiciliu, iar reclamanta D.S., născută la data de 2 octombrie

1941, în localitatea Orăștie, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, care nu fac nici o distincție între

persoanele care au fost efectiv refugiate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

În ceea ce privește adresa

Ministerului Justiției, potrivit căreia beneficiază de prevederile O.G. nr.

105/1999, copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau

concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea

localitate, curtea de apel a reținut că aceasta cuprinde punctul de vedere al

unor autorități publice care nu poate avea ca efect restrângerea sferei de

aplicare a legii.

Împotriva sentinței civile a

Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii

Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și reiterând aspectele expuse în întâmpinarea depusă la

dosarul de fond, referitoare la faptul că reclamanta D.S. s-a născut la peste

un an de la data refugiului părinților săi, astfel că nu a suferit persecuții

pe motive etnice, în sensul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și raportat la art. 304 pct. 9 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

În fapt, ceea ce se contestă

de către recurenta-pârâtă, este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999,

persoanelor născute ulterior strămutării părinților.

În cauză, este necontestat

faptul că părinții intimatei-reclamante (tatăl D.R. și mama D.S.A.) s-au

refugiat în luna septembrie 1940, din satul Careii Mari, județul Sălaj, în

orașul Deva, județul Hunedoara, așa cum rezultă și din fișa nr. 1774 din 31 iulie

1942 a Secretariatului de Stat al Românizării, Colonizării și Inventarului -

Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei.

În această privință, în mod

corect, instanța de fond a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că

atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate

de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

De asemenea, întemeiat,

curtea de apel a apreciat că reclamanta, născută ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate și a refugiului.

Interpretarea instanței de

fond este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 558 din 25 octombrie 2005.

Astfel, Curtea

Constituțională a reținut că: „s

tabilirea drepturilor ce se acordă cu

caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Pe cale de consecință, a

primi criticile ar echivala cu acceptarea aplicării unui tratament diferențiat,

discriminatoriu, în cazul unor persoane aflate în aceeași situație, aceea de refugiu,

fie că s-au refugiat efectiv, cum este cazul părinților reclamantei, fie că

s-au născut în refugiul părinților, cum este cazul reclamantei D.S.

În ceea ce

privește

adresa

Ministerului Justiției, invocată de recurenta-pârâtă, atât în fața instanței de

fond, cât și în susținerea recursului, Înalta Curte constată că, întemeiat,

curtea de apel a înlăturat interpretarea pe care aceasta o cuprinde cu privire

la aplicarea O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. În

plus, se reține că această adresă reprezintă o corespondență administrativă

purtată între organe ale administrației publice în legătură cu interpretarea

dispozițiilor legii, care nu este obligatorie pentru instanța de judecată.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie

respins

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 24 din 27

ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ

, ca nefondat

.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2006.