ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 24 din 27 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.S., a anulat hotărârea nr. 1720 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pentru perioada 2 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel, pe baza probatoriului administrat, a reținut că părinții reclamantei, în urma cedării Ardealului de Nord, s-au refugiat, în luna septembrie 1940, din satul Careii Mari, județul Sălaj, în orașul Deva, județul Hunedoara, datorită persecuțiilor de natură etnică suferite în localitatea de domiciliu, iar reclamanta D.S., născută la data de 2 octombrie 1941, în localitatea Orăștie, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, care nu fac nici o distincție între persoanele care au fost efectiv refugiate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. În ceea ce privește adresa Ministerului Justiției, potrivit căreia beneficiază de prevederile O.G.

nr. 105/1999, copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, curtea de apel a reținut că aceasta cuprinde punctul de vedere al unor autorități publice care nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a legii. Împotriva sentinței civile a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și reiterând aspectele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, referitoare la faptul că reclamanta D.S. s-a născut la peste un an de la data refugiului părinților săi, astfel că nu a suferit persecuții pe motive etnice, în sensul O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și raportat la art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În fapt, ceea ce se contestă de către recurenta-pârâtă, este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute ulterior strămutării părinților. În cauză, este necontestat faptul că părinții intimatei-reclamante (tatăl D.R. și mama D.S.A.) s-au refugiat în luna septembrie 1940, din satul Careii Mari, județul Sălaj, în orașul Deva, județul Hunedoara, așa cum rezultă și din fișa nr. 1774 din 31 iulie 1942 a Secretariatului de Stat al Românizării, Colonizării și Inventarului - Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei.

În această privință, în mod corect, instanța de fond a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. De asemenea, întemeiat, curtea de apel a apreciat că reclamanta, născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate și a refugiului.

Interpretarea instanței de fond este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că: „s tabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Pe cale de consecință, a primi criticile ar echivala cu acceptarea aplicării unui tratament diferențiat, discriminatoriu, în cazul unor persoane aflate în aceeași situație, aceea de refugiu, fie că s-au refugiat efectiv, cum este cazul părinților reclamantei, fie că s-au născut în refugiul părinților, cum este cazul reclamantei D.S. În ceea ce privește adresa Ministerului Justiției, invocată de recurenta-pârâtă, atât în fața instanței de fond, cât și în susținerea recursului, Înalta Curte constată că, întemeiat, curtea de apel a înlăturat interpretarea pe care aceasta o cuprinde cu privire la aplicarea O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. În plus, se reține că această adresă reprezintă o corespondență administrativă purtată între organe ale administrației publice în legătură cu interpretarea dispozițiilor legii, care nu este obligatorie pentru instanța de judecată.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 24 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ , ca nefondat . Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.