ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3455/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 129

din 1 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 623/33/2006, a respins, ca tardiv

formulată, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.H. împotriva

sentinței civile nr. 145 pronunțată la 9 mai 2001 în dosarul nr. 2696/2001, în

contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița –

Năsăud.

Excepția tardivității

formulării cererii a fost invocată de instanță, din oficiu, după respingerea în

prealabil a cererii de repunere în termen, caracterizată ca atare de instanță,

în raport cu susținerile revizuientului, motivat de lipsa unor acte medicale

concludente care să ateste o dată certă a examinării medicale.

Pentru a reține temeinicia

excepției, raportat la termenul legal invocat de revizuient, respectiv art. 322

pct. 5 și 8 C. proc. civ., s-a constatat că cererea nu a fost depusă în

termenele prevăzute de art. 324 C. proc. civ., fiind transmisă prin poștă numai

la data de 20 ianuarie 2006, deși revizuientul a luat cunoștință de actele

invocate în sprijinul revizuirii, la 14 decembrie 2005, iar din actul medical

depus la dosar nu rezultă datele în care revizuientul a fost împiedicat a se

prezenta în cursul judecății procesului în care a fost pronunțată hotărârea a

cărei revizuire se cere.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, revizuientul P.H., apreciind ca fiind

greșită reținerea tardivității cererii de revizuire, actele depuse la dosar

atestând faptul că aceasta a fost formulată în termenul legal, care, în opinia

sa, este cel de 6 luni prevăzut de art. 324 pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul a precizat că a

introdus cererea de revizuire în temeiul răspunsului primit de la Ministerul Finanțelor, urmare a demersurilor sale referitoare la suma ilegalităților comise,

anexat cererii și a depus la dosar certificatul medical din care rezultă că a

avut cataractă la ambii ochi, că abia în septembrie 2005 a fost supus primei operații, urmând ca ce de-a doua să se facă în luna mai 2006, însă instanța

de fond a considerat această motivare ca derizorie, deși acesta a fost motivul

principal pentru care s-a pensionat.

În opinia recurentului,

greșelile comise de organele fiscale și instanța de judecată nu pot fi îndreptate

decât prin revizuirea hotărârii respective.

Recursul este fondat.

Exercitând controlul

judiciar asupra hotărârii atacate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia îi pot fi circumscrise susținerile recurentului

și examinând cauza, sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea acesteia și trimiterea

cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerațiunile în

continuare arătate.

Prin cererea de revizuire au

fost invocate, într-adevăr, ca temei legal, dispozițiile art. 322 pct. 5 și 8 C. proc. civ., pentru cel din urmă caz nefiind indicate, însă, elementele necesare verificării

îndeplinirii condițiilor impuse de text, întreaga motivare a cererii fiind

axată pe relevanța pretinsului înscris nou pentru înlăturarea greșelilor comise

de organele fiscale în stabilirea obligației de plată a impozitului, aspecte

reiterate și în cererea de recurs.

În finalul cererii de

revizuire, revizuientul a apreciat că este formulată în termen, raportat la

faptul că adresa Administrației Fiscale Bistrița Năsăud i-a fost comunicată în

cursul lunii ianuarie 2006, precum și la starea sănătății sale, precizând că a

fost lipsit de vedere, aflându-se în perioada postoperatorie, conform

certificatului medical anexat.

Pentru motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună

și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă,

ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea

desființată sau modificată pe care s-a determinat hotărârea a cărei revizuire

se cere, cum corect a reținut prima instanță.

Tardivitatea formulării

cererii pentru această situație s-a reținut prin raportare la data de 14

decembrie 2005, apreciindu-se, pe baza borderoului depus de intimata Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, că la acea dată, revizuientul a

luat cunoștință de actele invocate în sprijinul cererii.

Or, acest borderou întocmit

la 14 decembrie 2005 și purtând o ștampilă P.T.T.R. din 16 decembrie 2005

atestă doar predarea corespondenței spre expediere și nicidecum data predării

efective către destinatar, dată care nu poate fi decât ulterioară celei luate

în calcul de prima instanță.

Prin urmare, întrucât nu s-a

făcut dovada certă a datei la care s-a luat cunoștință de actul invocat, prin

predarea lui efectivă, susținerile recurentului sub acest aspect nefiind

infirmate în condiții legale, reținerea tardivității formulării cererii nu se

justifică.

Pe de altă parte, pentru

ipoteza luării în calcul a datei de 14 decembrie 2005 în vederea stabilirii

momentului de început a curgerii termenului pentru a cere revizuirea, s-ar fi

impus a se reține, pe baza actelor medicale anexate cererii și în raport cu

data expedierii acesteia apropiată celei de 14 ianuarie 2006, că partea este

îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 103 C. proc. civ., pentru repunerea în termen, înlăturarea de plano a respectivelor acte, fără a se

solicita, în virtutea art. 129 C. proc. civ., prezentarea unor date

suplimentare necesare în opinia instanței pentru a fi considerate concludente,

fiind de natură a afecta dreptul revizuientului la un proces echitabil, în

sensul examinării condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Evident, sub aspectul

motivului prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere

modalitatea în care a fost motivată cererea, anterior arătată și în condițiile

în care pretinsa împiedicare nu a fost localizată și dovedită pentru întreaga

perioadă 2001 - 2006, soluția primei instanțe este corectă.

În consecință, reținând

incidența în speță a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., numai sub aspectul greșitei rețineri a tardivității formulării cererii pentru

motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din același cod, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, casând

hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

în vederea examinării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de

revizuire prevăzute de acest text.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.H.

împotriva sentinței civile nr. 129 din 1 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.