ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 87 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 311/2006, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de numitul P.M. împotriva sentinței civile nr. 542 din 12 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. 6850/2001) și întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. A fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în privința căreia a fost declinată competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a formulat cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5, invocând o sentință și o decizie de care a luat cunoștință la data de 17 aprilie 2005, prin comunicare la domiciliu și, respectiv, 28 iunie 2005, prin prezența sa la dezbateri (în recurs la Curtea de Apel Cluj).

În raport cu aceste date a considerat instanța, că cererea de revizuire, depusă la 10 ianuarie 2006, este tardivă față de dispozițiile art. 324 C. proc. civ., care prevăd un termen de o lună, calculat din ziua în care s-au descoperit înscrisurile invocate. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, revizuientul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru, conform Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii, recurentul susține că în mod greșit a fost reținută data de 28 iunie 2005, a judecării recursului, pentru calcularea termenului de o lună, deoarece el nu a fost prezent la pronunțarea acelei decizii. Pretinde recurentul că a luat cunoștință de decizia din recurs, abia la 13 decembrie 2005, după ce dosarul a fost restituit Curții de Apel Cluj.

Argumentează, de asemenea, recurentul, nelegalitatea soluției primei instanțe în revizuire cu aspecte care vizează fondul cauzei: recunoașterea statutului său de refugiat, conform Legii nr. 189/2000, pentru motivul că s-ar fi născut în refugiu, cu consecința unui prejudiciu de 100 de milioane lei, reprezentând drepturile sociale prevăzute de această lege, pe care ar fi putut să le primească începând din anul 2001. Recursul se fondează, sentința urmând a fi casată în parte pe temeiul art. 312 pct. 5 și al art. 304 1 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: 1. Prin sentința civilă nr. 542 din 12 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 6850/2001, a fost respinsă acțiunea revizuientului de față împotriva hotărârii nr. 3323 din 12 iulie 2001 a Direcției Muncii și Solidarității Sociale Maramureș, prin care i se respinsese cererea de recunoaștere a calității de persecutat din motive etnice, refugiat, conform Legii nr. 189/2000.

Această soluție a fost menținută prin respingerea recursului reclamantului, conform deciziei nr. 2741 din 27 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 356/2002). 2. Revizuientul de față a formulat o nouă cerere, întemeiată tot pe Legea nr. 189/2000, la Casa Județeană de Pensii Maramureș, aceasta respingând-o prin hotărârea nr. 67 din 11 noiembrie 2004. Contestația reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost de această dată admisă, prin sentința civilă nr. 122 din 3 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 329/2005, soluția fiind menținută prin decizia nr. 4100 din 28 iunie 2005 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 1087/2005, de respingere a recursului Casei Județene de Pensii Maramureș.

Această decizie constituie „actul nou” pe care revizuientul își întemeiază cererea de revizuire motivată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Instanța de fond în revizuire, constatând că reclamantul-intimat a fost prezent la dezbateri în recurs, a calculat termenul de o lună de la 28 iunie 2005. În fapt, din actele dosarului rezultă că reclamantul-revizuient a cunoscut decizia din recurs, prin care sentința de recunoaștere a drepturilor sale a devenit irevocabilă, abia la 13 decembrie 2005, când i-a fost înmânată oficial, de către Curtea de Apel Cluj, o copie legalizată a actului. În raport cu această dată, se constată că cererea de revizuire a fost formulată înlăuntrul termenului legal de o lună, la 6 ianuarie 2006, ceea ce justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în fond a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Vor fi menținute dispozițiile sentinței privitor la disjungere și declinare pentru revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr. 87 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința atacată cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și o trimite, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Menține dispozițiile privind disjungerea și declinarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.