ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

28 februarie 2007 petentul L.G. a formulat contestație în anulare, împotriva

deciziei civile nr. 192 din 25 mai 2006, pronunțată în dosar nr. 1374/1/2006 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, solicitând anularea deciziei menționate și rejudecarea recursului

împotriva sentinței civile nr. 67 din 30 august 2005, pronunțată în dosarul nr.

318/CAF/2005 al Curții de Apel Galați.

În motivarea contestației

contestatorul arată că numai dintr-o eroare gravă, imputabilă completului de

judecată care a pronunțat decizia atacată, s-a reținut că recursul său nu a

fost timbrat, dispunându-se anularea acestuia, deși dovezile de plată a taxelor

de timbru se aflau la dosar.

În drept contestatorul a

invocat prevederile art. 320 alin. (2) C. proc. civ. și art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 392/2001.

Intimata S.N.T.F. C.F.R. C.

SA a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației, cu

motivarea că nu s-a făcut dovada introducerii contestației în termenul de 15

zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, la dosar

neexistând înregistrată vreo cerere de comunicare a deciziei ce se atacă.

Alăturat contestației Înalta

Curte a dispus atașarea dosarului nr. 1374/1/2006, în care s-a pronunțat

decizia nr. 121 din 25 mai 2006.

Analizând actele și

lucrările dosarului menționat, precum și susținerile părților, Înalta Curte

constată că excepția de tardivitate a contestație este neîntemeiată; totodată,

motivul de contestație invocat de contestator este nefondat.

În ceea ce privește excepția

tardivității contestației în anulare, intimata nu a făcut dovada unei alte date

la care contestatorul să fi luat cunoștință de decizia atacată, în afară de

data de 5 decembrie 2006, declarată de contestator, contestația fiind

înregistrată la data de 13 decembrie 2006. În speță au fost respectate

prevederile art. 319 alin. (2) teza ultimă, potrivit cărora „Împotriva

hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare

silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă”.

În ceea ce privește însă

motivul de contestație invocat de contestator acesta este nefondat, deoarece

recursul formulat, împotriva sentinței civile nr. 67 din 30 august 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 318/2005 nu a fost timbrat,

dispunându-se în mod corect anularea acestuia.

Recurentul – contestator s-a

prevalat în mod eronat de taxa de timbru achitată într-un recurs anterior, în

aceeași cauză, recurs ce a avut ca obiect sentința civilă nr. 88/ F din 19

aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, prin care fusese respinsă acțiunea

reclamantului L.G. pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F. C.F.R.

C. SA; această din urmă sentință a fost casată prin decizia nr. 1928/2005 a

Înaltei Curți, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, iar prin sentința civilă nr. 67 din 30 august 2005, Curtea de Apel

Galați a respins pe fond acțiunea reclamantului.

Faptul că recurentul a

timbrat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 88/ F din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, recurs ce a condus la casarea sentinței menționate și rejudecarea

cauzei, nu înseamnă că acesta era scutit de plata taxelor de timbru în cadrul

unui nou recurs, declarat de data aceasta împotriva sentinței civile nr. 67 din

30 august 2005, prin care cauza a fost soluționată pe fond.

Pentru considerentele

menționate, constatând că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 318 alin. (1)

teza a I-a privind existența unei greșeli materiale, Înalta Curte va respinge

contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității.

Respinge contestația în

anulare formulată de L.G., împotriva deciziei nr. 1921 din 25 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2007.