ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
decizia nr. 380 din 2 noiembrie 2006, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ
și fiscal, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta L.A.,
împotriva sentinței comerciale nr. 248 din 17 martie 2006 a Tribunalului Galați,
secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, după ce
prin încheierea din 31 august 2006 a Curții de Apel Galați, s-a admis în parte cererea
de reexaminare a taxei judiciare de timbru, stabilindu-se în sarcina recurentei-reclamante
o taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON.
A constatat Curtea de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, că deși prin încheierea de ședință din 12 octombrie
2006, recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării diferenței de 2
RON reprezentând taxă judiciară de timbru, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor
instanței.
Împotriva încheierii din 31 august 2006
a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs
L.A., care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 2105 din 19 aprilie
2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal.
Împotriva acestei decizii, recurenta L.A.
a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin.
(2) și ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestația este inadmisibilă.
Analizând motivele invocate de contestatoare,
prin raportare la dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară
de atac, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației în anulare, pentru
următoarele argumente
:
Potrivit dispozițiilor art. 317
alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau recursului".
Prin urmare condițiile de admisibilitate
a contestației în anulare obișnuită sunt în număr de două și anume: hotărârea care
se atacă să fie irevocabilă și motivul contestației să nu fi putut fi invocat pe
calea apelului sau recursului.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ., invocat de contestatoare, contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată
împotriva oricăror hotărâri judecătorești irevocabile, când hotărârea a fost dată
de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență,
dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
În primul rând ipoteza textului menționat
are în vedere situația în care hotărârea irevocabilă care se atacă a fost pronunțată
de o instanță necompetentă material sau teritorial (în cazul existenței unei competențe
teritoriale exclusive). Or, în speță, contestatoarea invocă o altă situație juridică
și anume aceea că Înalta Curte a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor
Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neputându-se încadra în nici
unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege de contestație în anulare.
Referitor la motivul prevăzut de art.
318 alin. (1) teza
I
C. proc. civ. textul legal
prevede „in terminis", ca și condiție de admisibilitate a contestației în anulare
specială, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor de recurs
care sunt rezultatul unei greșeli materiale.
Noțiunea de „greșeală materială",
în accepțiunea textului menționat, printr-o interpretare logico-gramaticală, trebuie
înțeleasă ca o eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării
recursului și nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că ar cuprinde și „greșeli
de judecată", respectiv de apreciere a probelor sau de stabilire a situației
de fapt.
Din considerentele deciziei atacate rezultă,
cu certitudine, că instanța de recurs nu a făcut decât aplicarea corectă a dispozițiilor
procedurale prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 în materia soluționării
cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Astfel, nu se poate reține drept
„greșeală materială", situația că Înalta Curte a constatat că încheierea prin
care se soluționează, în camera de consiliu, cererea de reexaminare a taxei de timbru
are caracter irevocabil și prin urmare recursul declarat împotriva acesteia este
inadmisibil.
În concluzie, față de considerentele prezentate,
se constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute
în art. 317 și art. 318 C. proc. civ. astfel încât, contestația în anulare urmează
a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de L.A., împotriva deciziei nr. 2105 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
6 martie 2008.