ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5199/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5199/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 77 din 10 iunie 2008,
Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă
acțiunea reclamantului L.G., având ca obiect anularea art. 2 alin. (2) din H.G.
nr. 933/2004.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul L.G., care a fost anulat de către Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca netimbrat,
în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Nemulțumit de soluția
pronunțată în recurs, recurentul-reclamant a formulat prezenta contestație în anulare,
susținând că recursul a fost timbrat corespunzător și că la solicitarea instanței
de a completa taxa judiciară de timbru cu încă 2 RON, a formulat contestație, însă
cererea de reexaminare nu a fost soluționată, instanța dispunând anularea recursului
ca netimbrat.
Contestația în anulare
este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce
urmează:
Potrivit dispozițiilor
art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când
instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală
să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În sensul textului
art. 318 C. proc. civ., „greșeală materială înseamnă greșeală de ordin procedural,
de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale
dosarului cauzei, cum ar fi de pildă respingerea recursului ca tardiv, deși a fost
depus în termen la poștă, dar instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate,
luând în considerare data înregistrării căii de atac.”
În cauză, greșeala materială
este evidentă, întrucât la fila 3 din dosarul de recurs se află chitanța depusă
de recurent, privind plata taxei judiciare legale de timbru, astfel că în mod greșit
instanța de recurs a dispus măsura anulării recursului ca netimbrat.
Așa fiind, contestația
în anulare urmează a fi admisă și a se desființa decizia atacată, urmând a se fixa
termen de judecare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în
anulare formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 247 din 21 ianuarie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Desființează decizia atacată.
Fixează termen pentru
judecarea recursului la data de 16 decembrie 2009, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 18 noiembrie 2009.