ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1012/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

octombrie 2005, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9689 din 6 septembrie 2005,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința civilă nr. 296/PI din 24 octombrie 2005, a admis acțiunea a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre,

prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c)

din legea sus menționată.

Instanța de fond a reținut din

examinarea probelor administrate în cauză, că reclamanta s-a născut la 12

noiembrie 1943, în localitatea Cunța, județul Alba, unde părinții săi s-au

refugiat, părăsind domiciliul lor din localitatea Câțcău, județul Cluj, la data

de 24 octombrie 1940.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru

greșita aplicare a legii.

Recurenta a pretins că intimata nu a

făcut dovada calității de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu, întrucât ea s-a născut chiar în localitatea respectivă, cea în care

părinții ei au fost strămutați.

S-a mai susținut că în raport cu Precizările

nr. 323 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de

Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, de prevederile art.

1 lit. c) beneficiază numai copiii născuți în timpul călătoriei spre

localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și

născuți după strămutarea părinților în acea localitate, într-un interval de 300

de zile de la data când a început strămutarea părinților, acesta nefiind și

cazul reclamantei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care,

în perioada guvernelor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată

expulzată sau refugiată în altă localitate.

Textul legii a avut, așadar, în

vedere persecuția de natură etnică la care au fost supuși unii cetățeni români,

fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu

sau strămutare, deoarece traiul în aceste condiții a avut consecințe

vătămătoare, identice, materiale și morale, atât asupra părinților, cât și

asupra copiilor, indiferent că s-au născut înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimata s-a născut la data de

12 noiembrie 1943, în localitatea în care părinții săi s-au refugiat după cedarea

Ardealului de Nord, instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt întrunite

cerințele Legii nr. 189/2000.

Curtea va respinge, de asemenea,

apărarea recurentei privind interpretarea dată alin. (1) din O.G. nr. 105/1999,

prin precizările menționate mai sus, întrucât, prin natura lor juridică, nu pot

avea drept consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost

emise.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 296/PI din 24

octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.