ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 23 mai 2003, reclamantul U.M. a solicitat anularea

hotărârii  nr. 6996/5 mai 2003  emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș

și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând că a

avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a

pronunțat sentința civilă nr.242/17 iunie  2003, prin care a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 6996/5 mai 2003 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să

elibereze reclamantului o nouă decizie prin care să-i stabilescă drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în

localitatea în care părinții săi au fost strămutați din motive etnice și a avut

statutul de refugiat până la încetarea motivului strămutării, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit.c) din Legea nr.189/2000 pentru  a beneficia

de drepturile acordate prin această lege.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând

casarea hotărârii în baza art. 304 pct. (9) C. proc. civ.

Recurenta

a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000,

în interpretarea cărora Casa Națională de Pensii a emis Precizările nr. 3233/12

septembrie 2002 și nr. 3423/26 septembrie 2002,  potrivit cărora, nu pot

beneficia de această lege decât copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea

de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți într-un

interval de maximum 300 de zile de la data la care începe perioada de

strămutare a părinților. Recurenta a arătat că intimatul s-a născut la 1590 de

zile de la data strămutării părinților săi și nu poate beneficia de drepturile

acordate prin Legea nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de fond a apreciat corect probele administrate și a reținut că strămutarea din

motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât

a durat până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatului

refugiați din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai

avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare

situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză

prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 22

februarie 1945, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul de

refugiat.

În

consecință, intimatul care s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi,

a suferit împreună cu aceștia efectele strămutării din motive etnice din

localitatea de domiciliu, fiind îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii

nr. 189/2000.

Susținerile

din recurs privind interpretarea dată Legii nr. 189/2000 prin Precizările nr.3233/12

septembrie 2002 și nr.3423/26 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii

urmează să fie respinse, întrucât prin cele două acte administrative invocate

nu pot fi completate dispozițiile legii în baza cărora au fost întocmite și nu

pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al

minorului.

Față de

considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr. 242 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.