ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2003, reclamantul U.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 6996/5 mai 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr.242/17 iunie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 6996/5 mai 2003 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o nouă decizie prin care să-i stabilescă drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați din motive etnice și a avut statutul de refugiat până la încetarea motivului strămutării, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.c) din Legea nr.189/2000 pentru a beneficia de drepturile acordate prin această lege. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. (9) C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, în interpretarea cărora Casa Națională de Pensii a emis Precizările nr. 3233/12 septembrie 2002 și nr. 3423/26 septembrie 2002, potrivit cărora, nu pot beneficia de această lege decât copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți într-un interval de maximum 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților. Recurenta a arătat că intimatul s-a născut la 1590 de zile de la data strămutării părinților săi și nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat.

Instanța de fond a apreciat corect probele administrate și a reținut că strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatului refugiați din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 22 februarie 1945, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul de refugiat. În consecință, intimatul care s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi, a suferit împreună cu aceștia efectele strămutării din motive etnice din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Susținerile din recurs privind interpretarea dată Legii nr. 189/2000 prin Precizările nr.3233/12 septembrie 2002 și nr.3423/26 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii urmează să fie respinse, întrucât prin cele două acte administrative invocate nu pot fi completate dispozițiile legii în baza cărora au fost întocmite și nu pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului. Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 242 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.