ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31

ianuarie 2003, reclamantul P.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Timiș, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr. 2710/bis din 14

decembrie 2000 și obligarea de a emite o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscute

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că s-a născut în timpul refugiului părinților săi și ca

atare, a avut de suportat aceleași privațiuni ca și aceștia.

Prin sentința civilă nr. 81 din 18

martie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantului statutul de refugiat, cu acordarea tuturor drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că de la naștere, reclamantul a dobândit același statut juridic cu al

părinților săi, refugiați din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș care a susținut, în esență, că

reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000 și art. 2 din H.G. nr. 127/2000, întrucât la data strămutării

părinților săi nu era conceput. Ori, potrivit Precizărilor nr. 3233 din 12

septembrie 2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, de prevederile Legii nr. 189/2000, „pot beneficia numai copiii născuți

în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în

timpul strămutării ,dacă s-au născut la un interval de maxim 300 zile de la

data la care a început strămutarea”.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate a rezultat în mod cert că

reclamantul s-a născut în comuna Fântânele, localitate în care părinții săi

s-au refugiat în septembrie 1940 din motive etnice, suferind împreună cu

aceștia efectele strămutării.

Astfel fiind și cum drepturile

copilului se recunosc încă de la concepție, dacă se naște viu, Decretul nr.

31/1954, art. 7, în mod legal și temeinic instanța fondului a apreciat că este

îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Interpretarea acestor dispoziții

exprimate de Casa Națională de Pensii, precum și precizările enunțate în

recurs, reprezintă de fapt un punct propriu de vedere care nu poate nici

modifica și nici completa dispozițiile legale pe care se întemeiază.

Astfel fiind și cum în cauză

potrivit art. 304 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, urmează a se respinge ca nefondat

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 81 din 18 martie 2003

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.