ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7651/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 octombrie 2003, reclamanta Ș.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8062 din 16 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, fiind supusă acelorași privațiuni din motive etnice, cu aceștia. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 434 din 25 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să elibereze pe seama reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată.

Prima instanță a reținut în motivarea soluției menționate, că reclamanta a fost născută în localitatea unde părinții săi s-au refugiat din Ardeal, în anul 1942, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile de ocupație, după Dictatul de la Viena, astfel că aceasta are și ea statutul de refugiat, ca și părinții săi. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând, în esență, că prima instanță nu a ținut seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora, de prevederile art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul părinților.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceea situație, cu cea a părinților refugiați. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, a împărtășit situația părinților săi refugiați, suportând consecințele refugiului care implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Precizările nr.. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii, invocate de recurentă, atât la instanța de fond, cât și în recurs, sunt irevocabile pentru soluționarea cauzei.

Acestea sunt simple opinii, lipsite de forță juridică și întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. Pentru considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 434 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.