ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7556/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 17 martie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul A.M., solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 11 februarie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, pentru nerespectarea termenului legal de ședere. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 165 din 21 martie 2006, a admis cererea și a dispus restrângerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Italia.

S-a reținut că pârâtul a fost returnat din Italia, la 11 februarie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat cu această țară, pentru nerespectarea termenului legal de ședere. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 72 din 28 aprilie 2006, a admis apelul declarat de pârât și a schimbat în parte sentința, stabilind la 18 luni perioada de restrângere a exercitării dreptului apelantului la libera circulație în Italia. S-a reținut că motivele care l-au determinat pe pârât să depășească termenul de ședere în Italia (pentru a munci, nesăvârșind fapte de natură a compromite Statul Român) impun reducerea duratei măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulație. Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă sau, în subsidiar, reducerii mai accentuate a duratei măsurii de restrângere.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că față de contextul în care a depășit termenul legal de ședere în Italia, soluția instanței de apel ar fi greșită deoarece: - potrivit art. 49 alin. (2) din Constituție, aplicarea măsurii de restrângere prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 este facultativă, și nu obligatorie; - perioada stabilită nu este proporțională cu situația care a determinat luarea acestei măsuri. Ambele critici vizează o eventuală netemeinicie a măsurii de restrângere a exercițiului dreptului la libera circulație și, ca atare, nu se încadrează în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva deciziei nr. 72/A din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.