ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7556/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La 17 martie 2006, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul A.M.,

solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație pe

o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 11

februarie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia, conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară, pentru nerespectarea termenului

legal de ședere.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă,

prin sentința nr. 165 din 21 martie 2006, a admis cererea și a dispus

restrângerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului pârâtului la

libera circulație în Italia.

S-a reținut că pârâtul a fost

returnat din Italia, la 11 februarie 2006, în baza Acordului de readmisie

încheiat cu această țară, pentru nerespectarea termenului legal de ședere.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 72 din 28 aprilie 2006, a admis apelul declarat de

pârât și a schimbat în parte sentința, stabilind la 18 luni perioada de

restrângere a exercitării dreptului apelantului la libera circulație în Italia.

S-a reținut că motivele care l-au

determinat pe pârât să depășească termenul de ședere în Italia (pentru a munci,

nesăvârșind fapte de natură a compromite Statul Român) impun reducerea duratei

măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulație.

Pârâtul a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii cererii

formulate de reclamantă sau, în subsidiar, reducerii mai accentuate a duratei

măsurii de restrângere.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că față de contextul în

care a depășit termenul legal de ședere în Italia, soluția instanței de apel ar

fi greșită deoarece:

- potrivit art. 49 alin. (2) din

Constituție, aplicarea măsurii de restrângere prevăzută de art. 38 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 248/2005 este facultativă, și nu obligatorie;

- perioada stabilită nu este

proporțională cu situația care a determinat luarea acestei măsuri.

Ambele critici vizează o eventuală

netemeinicie a măsurii de restrângere a exercițiului dreptului la libera

circulație și, ca atare, nu se încadrează în cazul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

pârâtul A.M. împotriva deciziei nr. 72/A din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2006.