ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3867/2007

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr.

2262/C/2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat in judecata pe

numitul Ș.B., solicitând să se dispună in contradictoriu cu pârâtul,

restrângerea dreptului la libera circulație a acestuia în Italia și Statele Uni

unii Europene, pentru o perioada de cel mult trei

ani.

În motivare, reclamanta, a susținut ca

la data de 25 mai 2006,

pârâtul Ș.B. a fost returnat

din Italia, în baza Acordului de re

admisie încheiat între

România și aceasta țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997. S-a mai susținut

că,

în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, privind regimul liberei

circulații a cetățenilor romani în străinătate,

modificata și completata prin O.G.

nr.

5/2006, restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate

fi

dispusă pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la persoana

care a fost returnată dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat

între România și

acel stat.

Prin sentința

civila nr. 637 din 22 septembrie 2006, Tribunalul

Neamț a respins cererea petentei Di

recția Generală de Pașapoarte de restrângere a dreptului la libera

circulație față de pârâtul Ș.B.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel

petenta Direcția Ge

nerală de Pașapoarte susținând că prima

instanță a aplicat greșit l

egea, procedând la

compensarea condițiilor de readmitere reglementată de statul italian

.

Prin decizia civilă nr. 234 din data de 16 noiembrie 2006, a fost

respins apelul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte, reținându-se că

potrivit art.

38 din Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, instanța nu este

obligată sa

restrângă exercitarea dreptului la libera circulație.

În

contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta

Direcția Generală de

Pașapoarte

criticând

soluția instanței de apel ca fiind nelegală, susținând, în esență că,

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile în cauză,

întrucât pârâtul a fost returnat din Italia la data de 25 mai 2006 în baza

Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, urmare a măsurii de

returnare dispusă de statul străin.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Este adevărat că, potrivit art. 38

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 poate fi dispusă restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui Acord de Readmisie încheiat între România

și acel stat, însă sintagma “poate fi dispusă” înseamnă că această măsură nu se

aplică în mod obligatoriu, ca simplu efect al returnării cetățenilor în baza

Acordului de Readmisie.

Din întreg materialul probator

rezultă că pârâtul a ieșit din România la data de 6 mai 2006 cu scopul de a

călători, iar la data de 25 mai 2006 a fost returnat din Italia pentru motiv de

ședere ilegală. În perioada de 18 zile de ședere, potrivit declarației

pârâtului (fila 6 dosar fond), a locuit la rudele sale.

Astfel că, față de împrejurările de

fapt stabilite nu s-ar justifica aplicabilitatea dispozițiilor art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005.

Față de cele ce preced,

susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul

urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de

Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 234 din 16 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 mai 2007.