ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că, prin decizia nr. nr. 57/ Ap din 4 mai 2006 a Curții de
Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respins
apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 895/ C din 9 noiembrie
2005 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțate la 15
decembrie 2005 în dosarul nr. 1337/2005 al Tribunalului Brașov. Prin aceeași
decizie apelanta a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimată
reclamantă SC V. SA.
Prima instanță a admis
acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare
autentificat sub nr. 771 din 20 aprilie 2005, a dispus radierea dreptului de
proprietate al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea
reclamantei asupra imobilului înscris în CF 25573 Brașov, situat în Brașov,
Str. Grigore Ureche, și a obligat-o pe pârâtă la cheltuieli de judecată.
Această sentință a fost
îndreptată prin încheierea de la 15 decembrie 2005 în sensul că anul în care a
fost autentificat contractul a cărui nulitate s-a constat a fost trecut din
eroare 2005, corect fiind 2004.
Instanța de apel a menținut
soluția instanței de fond deoarece voința reclamantei a fost aceea de a anula
contractul din 2004, acesta fiind singurul intervenit între părți, iar prin
încheierea de îndreptare a erorii materiale nu se poate considera că a fost
schimbat obiectul cererii de chemare în judecată. Au fost înlăturate
susținerile privitoare la încălcarea principiului disponibilității, al
contradictorialității și la încălcarea dreptului de apărare.
Împotriva deciziei mai sus menționate
a formulat recurs pârâta care, deși a indicat expres motivele de recurs
prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., a reiterat practic criticile
invocate și în fața instanței de apel. Acestea vizau, în principal încălcarea
principiilor disponibilității, contradictorialității, încălcarea dreptului la
apărare, soluționarea cauzei cu încălcare lipsei calității procesuale active și
pasive. Se mai critică și greșita aplicare a dispozițiilor legale privitoare la
timbrajul cererii reclamantei.
Intimata a depus întâmpinare
solicitând respingerea recursului.
Analizând decizia atacată
prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru
următoarele considerente:
Din dezvoltarea motivului de
recurs, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și invocat de recurentă, nu
rezultă care atribuție a puterii judecătorești a fost încălcată de către
instanța de apel. Soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale fără
citarea părților nu este o încălcare a vreuneia dintre atribuții, ci numai o
aplicare la speță a dispozițiilor art. 281 alin. (2) teza 2 C. proc. civ.,
potrivit cărora instanța dispune citarea părților numai dacă apreciază că este
necesar să dea anumite lămuriri. Ori în cauză era mai mult decât evident că
reclamanta a dedus judecății contractul din 2004, singurul dealtfel intervenit
între părți.
Nici motivul prevăzut de art.
304 pct. 9 nu este confirmat de înscrisurile dosarului, în condițiile în care
în cauza de față nu rezultă că instanța de fond ar fi recurs la încălcarea unor
texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale,
interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.
În cauză nu s-a încălcat
principiul disponibilității, care de altfel operează în favoarea reclamantei și
nu a pârâtei. Reclamanta fiind aceea care s-ar putea declara nemulțumită de
faptul că instanța i-ar fi încălcat dreptul de fixa cadrul procesual, și
nicidecum pârâta.
În speță nu s-a încălcat
nici principiul contradictorialității. Deși reclamanta a solicitat prin petitul
acțiunii anularea contractului nr. 771 din 20 aprilie 2005, în final aceasta
indică în mod clar contractul nr. 771 din 20 aprilie 2004 pe care îl și
anexează cererii de chemare în judecată. Pârâta formulează întâmpinare, se
apără și indică expres tot contractul din 2004, și nu din 2005.
Așadar nici instanțele și
nici părțile nu s-au aflat în eroare asupra obiectului dosarului, singura
eroare materială, de dactilografiere privitoare la anul încheierii contractului
fiind îndreptată în mod legal de către prima instanță.
Rezultă, în consecință,
pentru temeiurile de fapt și de drept reținute că soluția instanței de apel
este temeinică și legală, urmând a fi menținută.
Pentru considerentele de
fapt și de drept reținute mai sus, se va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC M. SRL ODORHEIU SECUIESC împotriva deciziei nr. 57/ Ap
din 4 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta SC M. SRL ODORHEIU SECUIESC împotriva deciziei nr. 57/
Ap din 4 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 6 martie 2007