ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

La data de 21 mai 2007,

petiționarul V.B.D. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

plângere împotriva nesoluționării în termen legal a plângerii sale prin care a

solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.,

revenirea asupra măsurii disjungerii dispusă prin rechizitoriul din 18 aprilie

2007 în cauza în care a făcut obiectul dosarului nr. 222/P/2006.

Printr-un al doilea capăt de

cerere, petiționarul s-a plâns și împotriva măsurii disjungerii dispusă prin

rechizitoriu în dosarul penal nr. 222/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Plângerea, astfel formulată,

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Petiționarul a învederat că

măsura dispusă, a disjungerii cauzei penale în ceea ce îl privește, este

nelegală și netemeinică și, întrucât  ea nu a fost luată exclusiv în interesul

unei bune judecăți, astfel cum o cer prevederile codului de procedură penală,

este obligatorie revenirea asupra actului procesual de separare a judecății.

La data de 27 aprilie 2007,

sub nr. 6251, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O. plângerea prin care petiționarul a solicitat procurorului

revenirea asupra măsurii disjungerii cauzei, plângere care nu a fost

soluționată, susține petentul, în termenul legal prevăzut de art. 278 C. proc.

pen., de procurorul ierarhic superior celor care au dispus măsura atacată.

Pentru aceste motive,

petiționarul s-a adresat instanței de judecată.

Judecând plângerea, Curtea

constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., judecătorul poate fi investit cu plângere împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Categoria actelor date de

procuror ce pot fi verificate de judecător și supuse controlului acestuia este

strict limitată de textul de lege arătat la rezoluția de neîncepere a urmării

penale, ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

În consecință, măsura

disjungerii, neconstituind vreuna din soluțiile dispuse de procuror, strict

enumerate de legiuitor în cuprinsul articolului 278

1

C. proc. pen.,

ce pot face obiectul plângerii în fața judecătorului, ea nu poate fi supusă

controlului acestuia potrivit procedurii instituite de textul de lege arătat.

Posibilitatea controlului

judecătorului asupra actelor date de procuror a fost admisă de Curtea Constituțională

prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, consecința acestei decizii fiind

tocmai introductive în Codul de procedură penală a articolului 278

1

,

cu conținutul arătat mai sus, prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003.

Ulterior, invocarea unor

excepții de neconstituționalitate privitoare la conținutul limitat al sferei

actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a făcut obiectul verificării Curții Constituționale care le-a

respins, decizând că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor

noi prevederi celor instituite.

Prin urmare nici măsura

dispusă de procuror de disjungere a cauzei și nici nerezolvarea de către

procurorul ierarhic superior a plângerii formulate de petent împotriva acestei

măsuri, nu pot face obiectul investirii legale, permise de legiuitor, a

instanței de judecată.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.,

Curtea va respinge plângerea ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petiționarul V.B.D.

Obligă petiționarul la 160

lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iunie 2007.