ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7092/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 8 decembrie 2003 la

Tribunalul Timiș reclamanții B.K. și B.R. au chemat în judecată pe pârâtul

Primarul municipiului Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se anuleze dispoziția nr. 2215 din 29 octombrie 2003 emisă de pârât prin

care le-a fost respinsă notificarea privind imobilul situat în Timișoara și să

se admită cererea privind măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul

amintit, corespunzătoare diferenței dintre valoarea despăgubirilor încasate și

valoarea reală pentru construcție, restituirea în natură a terenului iar dacă

nu este posibil, acordarea de măsuri reparatorii.

În motivare au arătat că imobilul a

fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 (terenul fără plată), iar

notificarea le-a fost respinsă cu motivarea că preluarea nu s-a făcut abuziv.

Reclamanții și-au precizat acțiunea

de două ori solicitând chemarea în judecată și a pârâților Consiliul local al

municipiului Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice și obligarea

Ministerului Finanțelor Publice la emiterea de titluri de valoare nominală

corespunzătoare sumei care urma a fi stabilită prin expertiză tehnică.

Prin sentința civilă nr. 1756 din 4

iulie 2005 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr.

2215 din 29 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara, a obligat

pârâtul să soluționeze în fond notificarea și a respins acțiunea față de

pârâții Consiliul Local Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că reclamanții au fost proprietarii imobilului revendicat

care a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 972 din 30 mai 1977 în

temeiul Decretului 223/1974 cu plata de despăgubiri pentru construcții, imobil

înstrăinat ulterior în baza Legii nr. 112/1995, iar vânzarea necontestată. Este

adevărat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevăd

că în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a

înstrăinat locuința către stat preluarea nu a fost abuzivă dar pe de o parte

Legea nr. 10/2001 dispune și cu privire la imobilele preluate cu titlu și, pe

de altă parte, aceste norme aprobate prin hotărârea de guvern modifică o lege

care este un act normativ cu forță superioară.

Acțiunea a fost respinsă față de

pârâții Consiliul Local Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice cu motivarea

că în această etapă de soluționare a notificării nu au calitate procesuală

pasivă.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții și pârâtul Primarul municipiului Timișoara au formulat apel.

Recurenții critică hotărârea pentru

că tribunalul trebuia să stabilească și să acorde măsurile reparatorii

solicitate, trebuia să dispună restituirea parțială în natură a terenului.

Mai este criticată hotărârea pentru

că greșit a fost respinsă acțiunea pârâtei de Consiliul local al municipiului

Timișoara. Se solicită obligarea primarului la emiterea dispoziției privind

propunerea de acordare a despăgubirilor față de faptul că natura măsurilor

reparatorii nu a fost stabilită.

Pârâtul critică hotărârea în esență,

pentru că imobilul a intrat cu titlu în proprietatea statului potrivit art. 1.4

lit. B) din H.G. 498/2003.

Prin decizia civilă nr. 1807 A din

18 octombrie 2005 Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut cu privire la apelul reclamanților, în esență, că instanța nu se putea

substitui organului emitent și că obligația emiterii dispoziției revine Primarului

Municipiului Timișoara.

Cât privește recursul pârâtului

instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 constituie un

abuz atât preluările de stat cu titlu cât și cele fără titlu.

Împotriva acestei decizii atât

reclamanții cât și pârâtul au formulat recurs.

Primarul municipiului Timișoara

invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fiind reluate criticile

formulate în apel și susținându-se că imobilul a fost preluat cu titlu.

Reclamanții își întemeiază recursul

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reluând criticile din apel.

Instanța de fond trebuia ea însăși

să acorde măsurile solicitate, trebuia să dispună restituirea parțială în

natură a terenului înscris în C.F. Timișoara. În mod greșit s-a menținut

soluția primei instanțe cu privire la lipsa calității procesuale pasive a

Consiliului local al municipiului Timișoara.

Se solicită obligarea Primarului la

emiterea dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor față de

faptul că natura măsurilor reparatorii nu a fost stabilită.

Recurenții reclamanți au formulat

întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtului Primarul

municipiului Timișoara.

Primarul municipiului Timișoara a

solicitat prin întâmpinare respingerea recursului reclamanților.

Intimatul Ministerul Finanțelor

Publice a solicitat prin întâmpinare respingerea ambelor recursuri.

Recursurile sunt nefondate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse pentru

considerentele ce vor urma.

În ce privește recursul pârâtului

Primarul municipiului Timișoara, aceasta critică hotărârea în esență pentru că

preluarea imobilului s-a făcut cu titlu. Această critică este nefondată și va

fi respinsă ca atare.

Legea nr. 10/2001 statuează asupra

regimului juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989. În art. 2 din lege se definește ce se înțelege prin

imobilele preluate abuziv, în această categorie intrând atât imobilele preluate

cu titlu cât și cele preluate fără titlu, dispozițiile fiind pe deplin

aplicabile cu privire la imobilul solicitat prin cererea introductivă de

instanță.

În ce privește recursul

reclamanților și acesta va fi respins.

Examinând legalitatea hotărârilor în

raport de criticile formulate Înalta Curte reține că recursul reclamanților nu

este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Prin dispoziția nr. 2215 din 29

octombrie 2003 Primarul municipiului Timișoara a respins notificarea

reclamanților cu motivarea că imobilul a intrat cu plată în proprietatea statului

și trecerea nu s-a făcut abuziv.

Se constată că Primarul municipiului

Timișoara a respins cererea fără a analiza temeinicia cererii în funcție de

actele doveditoare depuse. S-a emis o dispoziție ilegală în raport cu

dispozițiile Legii nr. 10/2001 căci situația juridică a imobilului se regăsește

la art. 2 lit. g) din lege. Față de această situație, atât instanța de fond cât

și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale.

Și critica privind respingerea

calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Timișoara cât

și solicitarea ca Primarul să fie obligat la emiterea dispoziției privind

acordarea despăgubirilor vor fi respinse, deoarece sunt corecte considerațiile

instanței de fond pentru această etapă de soluționare a notificării.

În consecință, cum hotărârile sunt

în întregime legale și temeinice recursurile vor fi respinse ca nefondate

conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza II.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții

B.K. și B.R. și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr.

1807 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2006.