ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1909/2007

HOTĂRÂRE
28.02.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1909/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 242 din 12

aprilie 2005 Tribunalul Dolj a admis contestația, precizată, formulată de

reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâta S.N. P. SA București și pe cale de

consecință:

A dispus ca pârâta să restituie în

natură suprafața de teren de 225 mp astfel cum apare individualizată în raport

de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul ing. P.I.A. și schița anexă

la acesta, teren situat în Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, terenul în litigiu, 225 mp pentru care contestatoarea D.A. a

formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost dat în administrare

fostei Baze de desfacere de produse petroliere în temeiul Decretului nr.

409/1955 și a Legii nr. 3/1968. Că, în prezent pe terenul în litigiu se află o

construcție dezafectată și în stare de degradare, ce a aparținut SC P.C. Dolj.

S-a mai reținut că

reclamanta-contestatoare a făcut dovada că este persoană îndreptățită în

condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii

constând în restituirea în natură a terenului în litigiu.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 161 din 21 februarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de

SC P. SA București, împotriva sentinței civile nr. 242 din 12 aprilie 2005

pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

constând în restituirea în natură a terenului în litigiu, 225 mp situat în

Craiova, în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile de mai sus

a declarat recurs SC P. SA criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 3, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța competentă să soluționeze

cauza în primă instanță este Tribunalul București și nu Tribunalul Dolj

întrucât SC P. SA București își are sediul în municipiul București iar fosta

sucursală Dolj este un dezmembrământ fără personalitate juridică în condițiile

art. 43 din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, în prezent prin

reorganizarea structurilor organizatorice ce au aparținut SC P. SA, fostele

sucursale au fost radiate din registrul comerțului.

- Excepția de necompetență intră în

categoria excepțiilor de ordine publică conform art. 159 pct. 3 C. proc. civ.

și prin urmare poate fi ridicată de oricare dintre părți, în orice fază a

judecății.

- La data transmiterii terenului în

litigiu (225 mp) din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular

a municipiului Craiova, în administrarea Bazei de Desfacere Produse Petroliere

Craiova, în temeiul Deciziei nr. 335 din 18 noiembrie 1968, autorii intimatei

nu mai dețineau sub nici o formă terenul în litigiu.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente.

În condițiile art. 159 C. proc. civ.

„Necompetența este de ordine publică: 1. când pricina nu este de competența

instanțelor judecătorești; 2. când pricina este de competența unei alte

instanțe de alt grad; 3. când pricina este de competența unei alte instanțe de

același grad și părțile nu o pot înlătura”.

Prin urmare, necompetența este

reglementată prin norme imperative și este absolută, ceea ce înseamnă că poate

fi ridicată de oricare dintre părți, în orice fază a judecății.

În speță, instanțele de fond și

apel, în mod greșit au reținut că excepția de necompetență teritorială ridicată

de SC P. SA București, nu a fost invocată până la prima zi de înfățișare și

nici în condițiile prevăzute de art. 136 C. proc. civ.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 republicată, decizia sau după caz, dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz al entității

investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 zile de la comunicare.

Cum în cauză, unitatea deținătoare a

imobilului în litigiu, teren în suprafață de 225 mp situat în Craiova este SC

componentă a SC P. SA este un dezmembrământ fără personalitate juridică în

condițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990, competent să soluționeze cauza în

primă instanță este Tribunalul București.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va admite recursul declarat de SC P. SA București, împotriva

deciziei civile nr. 161 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova și pe

cale de consecință, va casa decizia atacată precum și sentința nr. 242 din 12

aprilie 2005 a Tribunalului Dolj și va trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului București.

În condițiile art. 315 alin. (3) C.

proc. civ. instanța de trimitere va ține seama de toate motivele invocate

înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Admite recursul declarat de pârâta

SC P. SA împotriva deciziei nr. 161 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia, precum și sentința

nr. 242 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și trimite

cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3203/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 13 octombrie 2003, reclamanții B.Ș. și B.C. au solicitat obligarea SC T. SA la em
ÎCCJ 2005-06-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5756/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 22 octombrie 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanții R.A., M.A., R.V., D.A., M.M., M.I., P.P., B.M., L.P. au chemat în judecată pe
ÎCCJ 2005-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10406/2005
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 247/2003, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantei S.E. având ca obiect anularea deciziei nr. 3650/2002 emisă de pârâta SC E. SA Ișalnița, decizie pri
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2011
. 552 din 8 octombrie 2004 și că această dispoziție nu soluționează decât parțial notificările reclamantei. Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile formulate prin intermed
ÎCCJ 2007-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7624/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului Dolj, la data de 27 aprilie 2005, reclamanta I.S. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 5895 din 18 martie 2
Sursă