ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2102/2007

Constată că prin sentința civilă nr.

270/S din 15 septembrie 2006, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de

Direcția Generală de Pașapoarte București împotriva pârâtului Ț.G.B. și în

consecință, a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a

pârâtului, în statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de 2 ani

de la data pronunțării sentinței.

Pentru adoptarea acestei soluții,

instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005,

constatând că pârâtul a fost returnat din Anglia la 22 februarie 2006, pe baza

acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței a fost anulat ca netimbrat, potrivit deciziei nr. 266 din 4 decembrie

2006 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 întrucât, deși citat cu mențiunea achitării

taxei judiciare de timbru, apelantul nu și-a îndeplinit această obligație

legală, anticipată judecării cauzei, ce îi revenea.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelantul-pârât, care a susținut că în mod greșit s-a procedat la anularea

apelului ca netimbrat, în condițiile în care procedura de citare pentru

termenul la care a avut loc judecata nu a fost legal îndeplinită.

În acest sens, s-a susținut că

citația a fost afișată într-o zi de sâmbătă după-amiază și întrucât la

cabinetul avocatului ales nu este activitate la sfârșit de săptămână, acesta a

luat cunoștință de data procesului doar în ziua de luni, când ședința de

judecată avusese loc deja.

A mai arătat recurentul că a fost

plecat din localitate și s-a întors la domiciliu după ziua procesului, iar data

menționată pe citație oricum nu corespunde realității.

În aceste condiții, a fost grav

prejudiciat, neavând posibilitatea achitării taxei de timbru.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata a solicitat respingerea recursului.

Examinând criticile formulate,

Curtea constată caracterul nefondat al acestora, față de următoarele

considerente:

- Conform dovezii de îndeplinire a

procedurii de citare, apelantul-pârât a fost înștiințat despre termenul de

judecată din apel 4 decembrie 2006, la 30 noiembrie 2006.

Deși, ca regulă, citația trebuie

înmânată părții, cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, în

pricinile urgente termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței [art.

89 alin. (1) C. proc. civ.].

Or, pricinile referitoare la

exercitarea dreptului la liberă circulație sunt considerate de legiuitor ca

având natură urgentă, având în vedere termenele și regulile desfășurării

judecății (art. 39 din Legea nr. 248/2005).

Susținerea recurentului în sensul că

data menționată de agentul procedural pe dovada de citare nu ar corespunde

realității nu poate fi primită, față de împrejurarea că asemenea mențiuni,

cuprinzând constatări personale ale agentului, fac dovada până la înscrierea în

fals, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, nici împrejurarea că

recurentul ar fi fost plecat din localitate și astfel, în imposibilitate de a

lua cunoștință de termenul de judecată și de obligația legală ce îi revenea, nu

poate fi reținută, în condițiile în care aceasta este o simplă afirmație,

nesusținută de nici una din probele dosarului.

Este nefondată și susținerea în

legătură cu îndeplinirea procedurii de citare într-o zi de sâmbătă când, fiind

suspendat serviciul de la cabinetul de avocatură al celui care asigura

asistența judiciară apelantului, aceasta l-ar fi pus în imposibilitate să afle

termenul.

Astfel, data menționată pe dovada de

îndeplinire a procedurii de citare (30 noiembrie 2006) nu corespunde, cum

greșit se afirmă, zilei de sâmbătă (ci zilei de joi a săptămânii).

Aspectul era oricum lipsit de

relevanță, întrucât o eventuală prorogare a termenului ar fi operat doar dacă

ar fi fost vorba de împlinirea duratei acestuia într-o zi de sărbătoare legală

ori când serviciul este suspendat [potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ.],

iar nu în situația în care data respectivă marchează momentul de începere a

curgerii termenului.

Pentru considerentele arătate, s-a

constatat că în speță nu a fost săvârșită vreo neregulă procedurală, de natură

să afecteze legala citare a părții și aducerea la cunoștința acesteia a

obligației de timbrare.

În consecință motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (în care sunt încadrabile criticile

recurentului vizând nerespectarea normelor de procedură) nu este incident în

cauză, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Ț.G. împotriva deciziei civile nr. 266/Ap din 4 decembrie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.