ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7239/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a chemat în judecată pe pârâta A.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea dreptului acesteia la libera circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17 octombrie 2006, pârâta a fost returnată din Anglia, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și această țară, ratificat prin Legea nr. 369/2003, așa încât, în baza dispozițiilor art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, modificată și completată prin O.G.

nr. 5/2006, se impune măsura restrângerii dreptului pârâtei la libera circulație în Anglia. Fiind astfel investit, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 658 din 21 martie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație, până la data de 21 martie 2009 pentru pârâtă. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta a plecat în Franța, cu documente legale, de unde s-a îmbarcat pe un vapor cu destinația Anglia iar din această țară a fost returnată pentru ședere ilegală. Soluția instanței de fond a fost schimbată în totalitate de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia civilă nr. 297 din 6 iunie 2007, a admis apelul formulat de pârâtă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 din prevederile căruia rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie. în această situație, în cauză se impunea restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statul de unde a fost returnată pârâta, respectiv Anglia.

Recursul este nefondat. Este de observat că la data soluționării apelului România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel că dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, și-au încetat aplicabilitatea. Pentru circulația cetățenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene și în special, art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 și art. 52, precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului. În temeiul dispozițiilor menționate, Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, statele membre ale Uniunii pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de odine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive ce nu pot fi invocate în scopuri economice. De asemenea, la punctul 2 teza a II-a al aceluiași articol se prevede că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Drept urmare, în mod just instanța de apel a apreciat asupra conduitei pârâtei care nu se încadrează în nici una din situațiile menționate pentru întrunirea condițiilor de restrângere a libertăților de circulație față de statul englez, pârâta nesăvârșind pe teritoriul acestui stat fapte reprobabile care să justifice măsura solicitată de reclamantă.

De altfel, în contextul noilor reglementări comunitare o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile doar pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană. Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 297/A din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.