ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7239/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 29 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte București a chemat în judecată pe pârâta A.P., solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea dreptului acesteia la

libera circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că la data de 17 octombrie 2006, pârâta a fost

returnată din Anglia, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și

această țară, ratificat prin Legea nr. 369/2003, așa încât, în baza

dispozițiilor art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, modificată și

completată prin O.G. nr. 5/2006, se impune măsura restrângerii dreptului

pârâtei la libera circulație în Anglia.

Fiind astfel

investit, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 658 din 21 martie 2007, a

admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus restrângerea dreptului la

liberă circulație, până la data de 21 martie 2009 pentru pârâtă.

Pentru a

hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta a plecat în

Franța, cu documente legale, de unde s-a îmbarcat pe un vapor cu destinația

Anglia iar din această țară a fost returnată pentru ședere ilegală.

Soluția

instanței de fond a fost schimbată în totalitate de Curtea de Apel Timișoara

care, prin decizia civilă nr. 297 din 6 iunie 2007, a admis apelul formulat de

pârâtă.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte București, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în

esență, că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005 din prevederile căruia rezultă că singura

condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului

la libera circulație în străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român

dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie. în această

situație, în cauză se impunea restrângerea exercitării

dreptului

la libera circulație în statul de unde a fost returnată pârâta, respectiv

Anglia.

Recursul este

nefondat.

Este de

observat că la data soluționării apelului România a devenit membră a Uniunii

Europene, astfel că dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, și-au încetat

aplicabilitatea.

Pentru

circulația cetățenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiile

Tratatului de Instituire a Comunității Europene și în special, art. 12, art.

18, art. 40, art. 44 și art. 52, precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului

European și a Consiliului.

În temeiul

dispozițiilor menționate, Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al

Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe

teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de

tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Conform art.

27 din Directiva 2004/38/CE, statele membre ale Uniunii pot restrânge

libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de

odine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive ce nu pot fi

invocate în scopuri economice. De asemenea, la punctul 2 teza a II-a al

aceluiași articol se prevede că, conduita persoanei în cauză trebuie să

constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui

interes fundamental al societății.

Drept urmare,

în mod just instanța de apel a apreciat asupra conduitei pârâtei care nu se

încadrează în nici una din situațiile menționate pentru întrunirea condițiilor

de restrângere a libertăților de circulație față de statul englez, pârâta

nesăvârșind pe teritoriul acestui stat fapte reprobabile care să justifice

măsura solicitată de reclamantă.

De altfel, în

contextul noilor reglementări comunitare o dată cu aderarea României la Uniunea

Europeană la data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 38 din Legea nr.

248/2005 sunt aplicabile doar pentru statele care nu fac parte din Uniunea

Europeană.

Drept urmare,

în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca

nefondat și urmează a fi respins în consecință conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 297/A

din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.