ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1549 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 1081/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de numitul N.O. împotriva hotărârii nr. 7 din 28 februarie 2005 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva hotărârii nr. 27622 din 10 decembrie 2004 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Corpului de Control al ministrului, fiind menținută decizia de imputare nr. S/27453/2 din 29 octombrie 2004, pentru suma de 49.538.919 lei, în sarcina reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că suma imputată reprezenta cota - parte (proporțională cu solda netă) din paguba care a fost produsă Ministerului Administrației și Internelor printr-o hotărâre judecătorească penală irevocabilă, nr. 654 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea și că prin această hotărâre, Ministerul Administrației și Internelor a fost obligat la plata unor daune materiale și morale și cheltuieli de judecată către familia O.C. și O.P., pentru decesul fiului lor minor în urma unui eveniment (accident) produs în incinta U.M. Tășnad, în care lucra reclamantul.

A apreciat instanța că imputația este temeinică și legală, întrucât la data decesului minorului, 12 august 2000, reclamantul îndeplinea funcția de împuternicit la comanda unității în probleme de logistică și, conform fișei postului, avea atribuții în „organizarea și urmărirea asigurării măsurilor de prevenire a incendiilor și de protecție a muncii” și de „organizare a activității de prevenire a accidentelor de muncă și circulație, a avariilor și a altor evenimente negative”. A considerat instanța că, în raport cu aceste atribuții, sunt întrunite condițiile angajării răspunderii materiale a reclamantului în temeiul art. 6 din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999.

Instanța a respins, prin încheierea din 7 septembrie 2005, excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, invocată de reclamant prin acțiune, iar în considerentele sentinței a motivat această respingere, arătând că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a luat cunoștință de paguba produsă la data înregistrării - prin registratura generală - a deciziei nr. 645 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, astfel încât, până la data de 1 octombrie 2003, era în drept de a emite deciziile de imputare, conform art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. Împotriva sentinței a declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal timbrată. În motivare este reiterată excepția tardivității imputației, recurentul arătând că, potrivit art. 377 și a art. 376 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile date în apel sunt definitive și executorii, astfel încât comandantul a luat cunoștință de producerea pagubei la data comunicării deciziei civile din apel nr. 120 din 26 februarie 2003 sau cel mai târziu la 9 iunie 2003, când a semnat delegația consilierului juridic al Ministerului Administrației și Internelor pentru recurs, iar decizia a fost emisă la 29 octombrie 2004, peste termenele legale. Recurentul invocă, de asemenea, inexistența răspunderii sale materiale și faptul că instanța nu a analizat împrejurările producerii accidentului. Susține recurentul că instanța nu s-a pronunțat asupra apărării sale constând în aplicarea art. 6 din O.G. nr. 121/1998, care stabilește că militarii nu răspund material pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute și înlăturate, astfel cum a fost și accidentul petrecut la 12 august 2000 și care reprezintă un caz fortuit.

Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru greșita aplicare a art. 23 și 25 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Ca urmare, contestația va fi admisă, iar decizia de imputare se va anula ca tardivă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrării actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei. Conform art. 25 alin. (4) din aceeași ordonanță, decizia de imputare se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emită.

În speță „data când comandantul a luat cunoștință de producerea pagubei” nu poate fi ulterioară datei pronunțării deciziei irevocabile din recurs - 23 iunie 2003, cel puțin pentru două argumente pertinente în raport cu ideea de minimă diligență de care trebuie să dea dovadă un conducător al unei autorități: decizia din apel (nr. 120 in 26 februarie 2003), prin care s-a respins apelul Ministerului Administrației și Internelor, iar decizia prin care acesta a fost respins s-a pronunțat la 23 iunie 2003. Așadar, de la această dată, termenul de efectuare a cercetării administrative și de înregistrare a actului de cercetare expiră teoretic la 24 august 2003, dar în speță procesul-verbal de cercetare a fost înregistrat la 26 octombrie 2004, iar decizia de imputare a fost emisă la 29 octombrie 2004. Or, potrivit art. 25 alin. (4), decizia putea fi emisă cel târziu la 25 septembrie 2003. Tardivitatea evidentă a imputației face inutilă analiza celorlalte motive de recurs, care vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.O. împotriva sentinței civile nr. 1549 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de N.O. Anulează decizia de imputare nr. S/27453/2 din 29 octombrie 2007, emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Corpul de control, ca tardivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2006.