ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 186/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 15698 din 13 iulie 2005, reclamanta B.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17526 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 492 din 5 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantei B.E.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință, a anulat hotărârea nr. 17526 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 aprilie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2005. În motivarea soluției s-a reținut că probele administrate în cauză atestă cu caracter unitar că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, încă din anul 1940. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât reclamanta s-a născut în localitatea Barboși, județul Mureș, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii, în această localitate, nu a fost nevoită să-și schimbe domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Barboși aflându-se în administrarea autorităților române.

Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 1 aprilie 1942, în localitatea Barboși, județul Mureș, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 492 din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.